x
Fotografiile prezentate în această expoziție sunt prelevate din colecția realizată de Zoltan Kluger, păstrată în Arhivele centrale sioniste din Ierusalim. Acestea descriu viața primilor evrei din Tarshiha, localitate în care trăiau aproximativ o sută de familii de imigranți români. La sosirea lor în Israel, aceste familii au fost trimise să se stabilească în casele arabe abandonate.
Tarshiha, sat din vestul Galileei, a fost menționat pentru prima dată în documente din perioada Cruciadelor, în secolele 12 și 13. În perioada otomană și apoi sub mandatul britanic, importanța localității a crescut, dată fiind așezarea sa centrală situată între Safed (Țfat) și Acre (Acco). Conform Planului de partiție al Națiunilor Unite din 1947, satul era menit să facă parte din viitorul stat arab. Cu toate acestea, în timpul războiului de independență au avut loc bătălii aprige, iar la 30 octombrie 1948 satul a fost cucerit de Brigada Oded a Forțelor de apărare israeliene. Mulți dintre locuitorii satului, aproximativ 5.700 care făceau parte din 84 de familii, au fugit în Beki'in și de acolo spre sudul Libanului și Siriei. În sat au rămas creștini locali, aproximativ 300 de oameni, și bolnavii care nu se puteau deplasa. În septembrie 1949, în sat erau aproximativ 1000 de rezidenți arabi și aproximativ 100 de familii de evrei din România.
Inițial, așezarea a fost numită "Ma'ona" și definită ca un moșav (tip de comunitate agricolă cooperativă a fermelor individuale), dar din cauza dificultăților economice cu care se confruntau coloniștii evrei, s-a decis împărțirea în două: o așezare urbană și una agricolă. Cincizeci de familii care doreau să lucreze în agricultură au părăsit Tarshiha și au înființat moșavul Ma'ona, în timp ce familiile rămase din Tarshiha au fost numite "Ma'ona urbană".
Kluger, care a descris existența familiilor evreiești din Tarshiha, a fost unul dintre cei mai importanți fotografi din Israelul pre-statal. Fotografiile sale documentează viața „statului în devenire” și a locuitorilor săi. A umblat prin întreaga țară și a fotografiat coloniști evrei în toate ipostazele. În fiecare așezare în care a făcut folografii, a lucrat în strânsă colaborare cu localnicii.
În lucrările sale, Kluger a reușit să creeze simboluri ale sionismului și ale statului într-o manieră care conecta salvarea individului cu aceea a pământului, precum „așezare”, „construcție”, „protecție”, „muncă”, „pionier” și „refugiat". Uneori a reușit să transforme „momentul fotografic” sau „subiectul fotografiei” într-o imagine iconică și să prezinte o realitate eroică, morală și umană. Textul legendelor foto era, de asemenea, menit să transmită un mesaj. De exemplu, textul principal al fotografiilor care însoțește expoziția este: „Imigranții români înființează un moșav al muncitorilor în satul arab abandonat„ Tarshiha ”.
Kluger s-a născut la Kechkemet, Ungaria în 1896. La sfârșitul anilor 1920 a emigrat la Berlin și a lucrat acolo ca fotograf de presă. În aprilie 1933, când naziștii au venit la putere în Germania, Kluger a călătorit în Palestina ca turist și a decis să se stabilească acolo. În același an, Nachman Shifrin, jurnalist și redactor al presei evreiești europene, pe care Kluger îl știa de la Berlin, a emigrat și el în Palestina. Shifrin a înființat la Tel Aviv „Compania de fotografie a presei Orient”, care a furnizat organizațiilor sioniste cele mai multe fotografii. În 1934, Kluger s-a alăturat lui Shifrin ca partener și fotograf șef în cadrul companiei. Kluger a devenit unul dintre principalii fotografi ai instituțiilor sioniste în cele două decenii anterioare constituirii Statului Israel. A lucrat pentru departamentele de fotografie JNF și Keren Hayesod, care l-au trimis să fotografieze întreprinderi economice și noi așezări evreiești. În 1958, Kluger a emigrat în Statele Unite și a deschis un mic magazin de fotografie în New York. A murit la New York în 1971.
Kluger a lăsat în urmă o arhivă cu peste 50.000 de negative, care acum se găsesc în cele mai mari arhive publice din Israle, cum ar fi colecția Keren Hayesod din Arhivele central sioniste, Fondul Național Evreiesc, OGP, Arhivele Statului Israel și Arhivele Armatei israeliene.
