x
Între cele două războaie mondiale, în București au funcționat câteva teatre profesioniste de limbă idiș, două la Cernăuți, unul la Iași și unul la Cluj. În plus, companii de teatru proeminente, precum Trupa Vilna, au fost invitate să performeze la București, iar alte localități mai mici s-au bucurat de prezența unor trupe itinerante.
În București au existat două companii permanente care interpretau opere din repertoriul clasicidiș, un teatru de cabaret idiș (așa numitul kleynkunst – teatru în miniatură), și câteva trupe ambulante care prezentau spectacole de divertisment mai lejere.
Trupele itinerante erau adesea afaceri de familie, având drep tmembri soțul, soția și copiii, cum au fost familiile Pastor, Kanner și König-Kamen, nucleul unor companii de teatru care făceau turnee în comunitățile evreiești din țară.
În 1917, Iacov Sternberg, una dintre figurile emblematice în dezvoltarea teatrului evreiesc din România, și-a început activitatea artistică prin fondarea unui teatru de revistă în limba idiș, proiect de avangardă cunoscut și sub numele de Teatrul idiș din București. În acest teatru a pus în scenă spectacole satirice bazate pe scenarii scrise de el și colaboratorii săi, scriitorii Jacob Botoshansky și Moyshe Altman.
Un impuls important pentru creativitatea artiștilor evrei din România l-a constituit întâlnirea cu celebra Trupă Vilna, invitată în 1923 de Isidor Goldenberg pentru a performa la București. Între 1924-1927, director artistic al acestei companii a fost Sternberg care, în colaborarea cu Trupa Vilna, a fost influențat de idealul lui I. L. Peretz conform căruia noua artă evreiască, asemenea artei europene, trebuie să reprezinte cele mai înalte aspirații estetice și morale ale poporului evreu. Datorită interesului lui Sternberg pentru modernism și avangardă, Trupa Vilna s-a bucurat de mare succes și a devenit un teatru de avangardă cu perspective inovatoare asupra regiei și montării.
În 1930 Sternberg a înființat, în cartierul evreiesc Văcărești din București, un alt studio de succes, Bukareshter Yidishe Teater-Studiye (BITS), care a jucat un rol proeminent în dezvoltarea tendințelor moderne în teatrul evreiesc European. La BITS au fost puse în scenă lucrări ale lui Osip Dymov "Iașka muzicantul”, I.L. Peretz "O noapte în piața veche”, Shalom Aleichem "Croitorul fermecat”, N. Gogol ”Căsătoria” -în mare parte comedii muzicale cu elemente de grotesc, darși "Yoshe Kalb” și propria piesă "Teatru în flăcări” având ca temă războiul civil spaniol aflat atunci în desfășurare. În producțiile BITS, Sternberg a cooperat cu pictori moderniști precum Reuven Rubin, M.H.Maxi și Jules Perahim în calitate de scenografi.
Sidi Tal a fost una dintre actrițele care au activat în trupa Bukareshter Yidishe Teater-Studiye. În 1935, după multe roluri remarcabile în teatrul idiș românesc, s-a alăturat trupei lui Sternberg și a devenit una dintre cele mai bune actrițe ale acesteia.
Teatrul Baraşeum, prima casă a teatrului idiş din Bucureşti a fost construit la sfârşitul secolului al 19-lea, într-o locație care initial era destinată a fi spital. Din anii 1930 a fost sediul teatrulu idiș și, în pragul celui de-al Doilea Război Mondial, a găzduit compania Thalia, una dintre cele patru companii de teatru idiș profesionale din București la acea vreme.
Datorită tuturor acestor acțiuni, în perioada interbelică a fost posibil ca spectatorii de teatru vorbitori de idiș să vadă producții dramatice excelente ale clasicilor acestui gen, cum ar fi piesa complex semnată de Peretz Bay nakhtafnaltn mark, pusă în scenă de Trupa Vilna; producții moderniste ale lui Goldfaden, diverse versiuni ale lui "Dibbuk" și "Motke hoțul" semnat de Sholem Asch, precum și piese de Shakespeare, Hugo, O’Neill și Dreiser.
Israil Bercovici, O sută de ani de teatru evreiesc în România ("One hundred years of Yiddish/Jewish theater in Romania"), 2nd Romanian-language edition, revised and augmented by Constantin Măciucă. Editura Integral (an imprint of Editurile Universala), Bucharest, 1998, 100-151
