x
În toamna anului 1940, după abdicarea regelui Carol, a venit la putere guvernul fascist al lui Ion Antonescu, iar noua legislație rasială prevedea îndepărtarea evreilor din toate instituțiile artelor spectacolului.
Artiștii evrei au reacționat la această legislație depunând o cerere de înființare a unui teatru evreiesc care să respecte toate cerințele autorităților române, iar guvernul fascist al lui Antonescu, deși aliat al Germaniei naziste și ducând propria sa politică puternic antisemită, a fost de acord.
La 1 martie 1941 autorităţile române au permis înfiinţarea Teatrului Evreiesc Baraşeum printr-o licenţă de stat, eliberată la 17 ianuarie 1941. Statul a permis existenţa unui singur teatru evreiesc de limbă română, adică un teatru în care puteau juca doar artiști evrei, legile rasiale din 1940 specificând cine era evreu. Astfel, Baraşeum a creat un loc de muncă pentru aproximativ două sute de artişti din domeniile muzicii, literaturii, poeziei, teatrului şi artelor plastice.
În anii războiului, Baraşeum a prezentat în premieră peste treizeci de producţii, majoritatea spectacole de revistă, aproximativ jumătate dintre ele în regia lui Sandu Eliad. Deși oficial o instituție exclusiv evreiască, unii intelectuali români au ajutat-o în mod ilegal, mai ales cu traduceri, iar unii și-au manifestat sprijinul asistând la spectacolele de la Barașeum. Spectacolele au fost în limba română, dar uneori erau adăugate textului și cuvinte în idiș astfel încât, chiar dacă doar simbolic, limba idiș a fost păstrată vie.
Repertoriul a inclus piese de teatru idiș clasic, precum Dos Groise Ghivens (Marelebilet de loterie), bazat pe o poveste de Shalom Aleichem, Dibbuk de S. Ansky, piese noi și lucrări ale unor autori precum Offenbach șiVerneuil. Israil Bercovici, director al TeatruluiEvreiesc de Stat între 1955-1982, a scris că în această perioadă, deși teatrul evreiesc a fost marginalizat, s-a transformat într-un centru al culturii și artei evreiești.
Actorii români idiș care au fost deportați în lagărele din Transnistria, au continuat să cânte, au susținut concerte, lecturi și au montat ocazional piese de teatru idiș.
La 23 august 1944, îndepărtarea mareșalului Antonescu printr-o lovitură de stat, a dus la reintrarea în legalitatea a limbii idiș. Baraşeum a revenit la spectacolele în idiş, iar prima reprezentaţie, Nacht-Tog (Noapte-Zi) de S. Ansky a avut loc chiar pe 23 august la Botoşani – oraşul în care, în 1876, Avram Goldfaden prezentase una dintre primele producții profesioniste în limba idiş, pentru prima datăîntr-un teatru îninterior.
Israil Bercovici, O sută de ani de teatruevreiescînRomânia, ediția a 2-a în limba română, revăzută și adăugită de Constantin Măciucă, Editura Integral, 1998, 195-201
Pentru textul Decretului Lege Nr. 2650 din 8 august 1940, veziLya Benjamin ed., Evreii din România între anii 1940-1944, 46.
Nahma Sandrow , Vagabond Stars: A World History of Jewish Theater Syracuse University Press, 1996, 337-349
Randolph L. Braham, The Tragedy of the Romanian Jewry, New York Columbia University Press, 287-331
Schumacher Claude, ed., Staging the Holocaust: The Shoah in Drama and Performance, Cambridge University Press, 1998, 1-9
