x
Teatrul idiș modern a fost creat de către Avram Goldfaden. Primul teatru idiș profesionist din lume s-a născut la Iași, în anul 1876, în urma colaborării lui Goldfaden cu doi muzicieni care formau grupul „Broder Singers”, Israel Grodner și Issachar Goldstein. Avram Goldfaden a fost nu doar conducătorul trupei, ci și autor de piese de teatru, compozitor, scenograf și regizor. Inițial, trupa a fost constituită exclusiv din bărbați, ulterior fiind angajate și actrițe. În primii ani după înființare acesta a prezentat preponderant comedii și operete.
Poetul Mihai Eminescu, care cunoștea limba germană și înțelegea idiș, a asistat la primele spectacole de teatruidiș de la Grădina de vară Pomul Verde din Iași, din anul 1876, și le-a documentat în recenziile sale din Curierul de Iași. El a notat că trupa avea șase actori, că a fosti mpresionat de calitatea jocului actoricescși de cântece, dar găsea cpiesele nu prezentau un prea mare interes dramatic.
Aspirațiile teatrului modern idiș de la începuturile sale se reflectă în remarcile lui Moses Schwarzfeld din 1877, care făcea apel la un teatru evreiesc ”serios și educativ”: „Dacă scriem doar piese sau dacă doar imităm cântece germane, românești și franceze traduse în idiș, vom avea cu toții un teatru evreiesc secundar... doar să-i facem pe oameni să râdă și săplângă este rău pentru noi,evreii din România”.
Goldfaden a agreat opinia lui Schwarzfel, declarând că: "Dacă am ajunssă am o scenă, vreau să fie o școală pentru voi... Râdeți cu poftă dacă vă distrez cu glumele mele, în timp ce eu, privindu-vă, îmi simt inima plângând. Atunci, fraților, vă voi oferi o dramă, o tragedie extrasă din viață și veți plânge și voi, întimp ce inima mea se va bucura.” Se pare că Goldfaden și-a atins scopul, iar Bernhard Nathansohn, reporter al ziarului Hamelitz, care a vizitat România în 1878, scria: „Când un evreu intră într-un teatru idiș din București, este uluit auzind limba idiș în toată splendoarea și strălucirea ei. "
Operele lui Goldfaden au format un canon al teatrului idiș și au fost reprezentate timp de peste cincizeci de ani. Printre cele mai populare piese ale sale s-au număratDi tsvey Kuni-Leml (CeidoiKuni-Lemel - 1880), Di kishefmakherin (Vrăjitoarea - 1880) și Bar Kokhba (1883).
Prima trupă a lui Goldfaden a fost o companie de mica dimensiuni care prezenta, înstilul commediei dell’arte italiene, spectacole bazate în mare parte pe elemente muzicale, comedie bufă și divertisment. Înafară de Iaşi, locul înființării trupei, aceasta a stat o vremeși la Botoşani, Gălaţi, Brăila şi Bucureşti.
La doi ani după ce Goldfaden a fondat prima trupă de teatruidiș, în București existau deja câteva trupe care rivalizau cu aceasta, cele mai multe înființate de foști membri ai trupei lui Goldfaden. Cea mai importantă dintre ele a fost trupa lui Israel Grodner, care spre deosebire de Goldfaden, a dorit să creeze un teatru de factură realistă.
Frământările politice și sociale din România, criza economică și creșterea antisemitismului, l-audeterminat pe Goldfaden ca în 1896 să părăsească țara în care își petrecuse cei mai creativi ani.
Israil Bercovici, O sută de ani de teatru evreiesc în România ("One hundred years of Yiddish/Jewish theater in Romania"), 2nd Romanian-language edition, revised and augmented by Constantin Măciucă. Editura Integral (an imprint of Editurile Universala), Bucharest, 1998
