x
Pe măsură ce luau amploare forțele politice de extremă dreaptă din România, în principal după 1933, iar negarea legitimității scriitorilor evrei și respingerea lor escalada, unii dintre aceștia s-au implicat în confruntări aprinse în apărarea legitimității lor și împotriva antisemitismului.
În anii ‘30, pentru toți acei scriitori evrei care se identificau drept scriitori români, nu atât atacurile atacurile antisemite au fost greu de suportat, cât mai degrabă tăcerea colegilor români. Cea mai cunoscută dintre astfel de dezbateri i-au implicat pe Mihail Sebastian și Felix Aderca. Romanul lui Sebastian, De două mii de ani (1934), care tratează temele rădăcinilor culturale duale și confruntarea cu antisemitismul, a declanșat un scandal în societatea românească. Prefața scrisă de filosoful Nae Ionescu, fostul mentor spiritual al lui Sebastian, care între timp se convertise la ideologia Gărzii de Fier, era o justificare teologică clară a antisemitismului. Deși șocat de prefața lui Ionescu, Sebastian a publicat-o, dar apoi i-a respins argumentele antisemite în eseul său Cum am devenit huligan, publicat în 1935.
Negarea legitimității scriitorilor evrei, susținută în studii „științifice” asupra inferiorității rasiale a evreilor și asupra „spiritului iudaic” nociv, precum și în campanii agresive de presă, a dus și la măsuri administrative: scriitorii evrei au fost excluși din Societatea Scriitorilor în 1937. Interdicția i-a împiedicat să publice în presa românească, cărțile lor au fost scoase din librării și au fost publicate liste cu „adevăratele” nume evreiești ale scriitorilor. În doar câțiva ani, toți acești scriitori, indiferent de ce se considerau ei înșiși sau de cât de atașați erau de cultura română, au ajuns excluși din viața literară românească.
În timpul celui de-al doilea război mondial, scriitorii evrei au fost și ei supuși legilor discriminatorii și amenințărilor cu deportarea și moartea. Pe măsură ce erau împiedicați să publice, unii și-au continuat munca și s-au concentrat mai mult decât înainte pe teme evreiești, sau au ținut Jurnale zilnice. Felix Aderca a scris o piesă despre Afacerea Dreyfus, iar alții precum Mihail Sebastian, Emil Dorian, Maria Banuş, au consemnat în Jurnale adevărate mărturii despre viața intelectualilor evrei sub regimul Antonescu, și despre confruntarea comunității evreiești cu amenințările cotidiene de deportare, privațiuni și legi antisemite în cascadă.
Alexandru Mirodan, Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română, 2 vol. Tel Aviv, 1986–1997
Leon Volovici, Ideologia naționalistă și antisemitism: cazul intelectualilor români în anii 1930, trad. Charles Kormos, Oxford, 1991
Henri Zalis, ed., Contribuția scriitorilor evrei la literatura română,București, 2001
