x
După primul război mondial, numărul scriitorilor evrei de limbă română a crescut exponențial. Unele scrieri s-au concentrat pe teme evreiești, iar altele au abordat tendințe culturale mai largi. Printre cei pentru care temele evreiești și conștiința națională evreiască au constituit principalele teme se numără Abraham Leib Zissu (1888–1956), considerat o figură fondatoare a acestui gen de literatură.
Prima încercare de a reuni scriitori evrei care au abordau teme evreiești și sioniste, a fost revista Puntea de fildeș, din care două numere au apărut în 1925 și 1926. Originea acestei mișcări literare se regăsește în criza identitară a intelectualilor evrei, în renașterea mișcării sioniste de după primul război mondial, precum și în noile tendințe ideologice ale iudaismului modern.
Cel mai apropiat discipol al lui Zissu a fost jurnalistul și scriitorul Isac Ludo (1894–1972). Prin revistele Mântuirea(1919–1922) și Ştiri din lumeaevreiască (1922–1940), Zissuși Ludo au devenit principalii susținători ai unei „literaturi evreiești” în limba română. Din 1929 Ludo a editat revista social-culturală Adam, o publicație importantă dedicată iudaismului, operelor scriitorilor evrei și problemelor social-politice ale vieții evreiești din România. Periodicele și ziarele conduse de Zissu și Ludo au atras în jurul lor un grup mare de jurnaliști și scriitori.
Cei mai talentați dintre aceștia și-au dat seama că literatura pusă în slujba unui program ideologic va rămâne una periferică și, ca atare, s-au îndreptat către o cale artistică exclusiv literară. Această separare de Zissu a fost și o dovadă a faptului că intelectualii evrei ajunseseră într-un stadiu avansat de integrare în viața culturală românească. Totuși, probabil ca urmare a atașamentului lor tineresc față de mișcarea națională evreiască, teme legatede iudaism au fost prezente și în lucrărilelor de scriitori maturi.
Doi dintre cei mai importanți scriitori evrei, Felix Aderca (1891–1962) și Benjamin Fondane (1898–1944), au fost foarte aproape de cercul dominat de Zissu la începutul cariereilor. Legăturile lui Fondane cu Zissu și cu subiecte referitoare la iudaism au rămas puternice și semnificative chiar și atunci când acesta a devenit parte a avangardei literare și după emigrarea în Franța, în 1923. La rândul său, Aderca a rămas și el consecvent în abordarea problemelor evreiești, chiar și atunci când s-a bucurat de un prestigiu notabil în viaţa literară românească.
Alexandru Mirodan, Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română, 2 vol. Tel Aviv, 1986–1997
A. B. Yoffe, Be-Sadotzarim: Sofrimyehudimbe-Romanyah, 1880–1940,Tel Aviv, 1996, rezumat și cuprins în lb. engleză
