x
Spre sfârșitul secolului al 19-lea a crescut atracția evreilor față de profesiile liberale. Având în vedere importanța atribuită educației de către evrei, nu este surprinzător faptul că profesorii au constituit cel mai mare grup al liber-profesioniștilor, iar până la sfârșitul secolului 19 dintre cei 1.224 de profesori din România, 78 erau evrei.
Medicii evrei au constituit un alt grup numeros și important în societatea românească. În ciuda limitării impuse evreilor de a practica medicina în perioada 1864-1868, în 1874 existau 15 medici evrei, din cei 92 de specialiști care existau în București. În 1904, evreii constituiau aproximativ 40% dintre medicii existenți în țară (221 dintr-un total de 559), iar în stomatologie evreii erau majoritari. Inginerii evrei erau un grup mic: la începutul secolului 20, doar 9 din 139 ingineri din România erau evrei. În 1899, N. Laventer și Jacques Katz (Calea Regală din București) și-au oferit serviciile profesionale în canalizare, drenaj, iluminat public, energie electrică, petrol, gaze, iluminat, telefoane, telegrafe și companii industriale de construcții. Inginerul evreu Emil Prager a fost primul care a folosit beton armat în România în construcția spitalului Brâncovenesc. Între anii 1930-1934, Prager a construit și biblioteca monumentală a Universității din Iași.
Ca urmare a modernizării, arhitectura românească din zonele urbane s-a dezvoltat de o manieră impresionantă în a doua jumătate a secolului 19. Numărul arhitecților evrei din România a fost relativ mic, la sfârșitul secolului 19 existând 5 arhitecți evrei dintr-un total de 64. Printre ei s-a numărat Joseph Arad, arhitect din București al cărui birou se afla pe strada Surorilor nr. 10, și Jacques Marcovici, care în 1894 a conceput și construit Institutul Sacré Cœur din Iași.
Arhitecți evrei importanți, inclusiv A. G. Didesides, Leon Nadolsky și Leonida Negrescu, absolvenți ai Școlii de Arhitectură din Paris, au fost implicați în construirea unor clădiri pentru comunitatea evreiască, inclusiv multe instituții de învățământ. În perioada 1899-1911, au proiectat și construit 37 de clădiri pentru instituții de învățământ, unele dintre ele fiind deosebit de impresionante. J. Esteruk, reprezentant al unor organizații implicate în dezvoltarea educației evreiești, scria în 1912: „Clădirile noastre sunt modele și sursă de admirație”.
În perioada 1920-1930, arhitecții români, inclusiv evrei, au construit clădiri moderne înalte, în stilul Art-deco și Bauhaus. Cei mai importanți au fost Marcel Iancu (Janco), Marcel Locar, Hermann Clejan și Jean Monda. Arhitectul Horia Maicu a activat după al doilea război mondial și a proiectat Teatru Național din București. În artă, a fost notabilă proporția evreilor care au lucrat ca gravori (13 din 17) și fotografie (55 de fotografi evrei dintr-un total de 120 în toată România). Dintr-un total de 98 de realizatori de firme, 27 erau evrei.
