x
Primii autori evrei care au scris în limba românăși-au publicat opera în a doua jumătate a secolului al 19-lea, perioadă în care apărut și primele creații de valoare artistică în limba română. Până atunci, franceza era limba intelectualilor din România.
Primii intelectuali, scriitori și jurnaliști evrei, veniți în principal din Bucovina și Galiția, s-au integrat rapid și au adoptat limba română pentru operele lor literare. Din rândurile aceastei generații, darși din cele care au urmat, au apărut cei dintâi jurnaliști și editori ai ziarelor evreiești, printre ei numărându-se Julius Barasch (1815–1863) și frații Schwarzfeld. Mulți dintre aceștia aveau o cunoaștere aprofundată a culturii germane și au tradus în limba română clasici ai acestei literaturii, în special scrierile lui Heinrich Heine.
O figură deosebită a fost Cilibi Moise (1812–1870), vânzător ambulant care vizita târgurile valahe și scria în limba română maxime pline de înțelepciune și umor popular. Acestea au fost adunate în broșuri începând cu 1858 și au atras un public larg, care depășea granițele comunității evreiești.
Printre scriitori evrei de limbă română care s-au făcut cunoscuți la sfârșitul secolului al 19-lea, mulți dintre ei debutând ca jurnaliști la ziare de limbă ebraică și română, se numără și MoiseRonetti-Roman (1853–1908), personalitate semnificativă a literaturii române. În eseurile sale și în special în drama sa Manasse (1900), Ronetti-Roman a fost primul care a abordat dilemele identității și asimilării evreiești ca temă literară. Mulți dintre urmașii săi au fost influențați de el și s-au ocupat de aceste teme esențiale.
A doua generație de scriitori evrei, afirmată la începutuls ecolului al 20-lea, cuprinde un număr semnificativ de poeți. Ei au căutat să exprime atât suferința evreilor săraci, cât și propriile lor chinuri, ca scriitori rupți între dorințalor de a urma o carieră literară românească și îndemnul de a da voce propriei comunități. Unii, precum Avram Steuerman-Rodion (1872–1918), Avram Axelrad (1879–1963) și Enric Furtună (1881–1964), au devenit figuri emblematice în viața culturală evreiască. Unii poeți simboliști, precum D. Iacobescu (1893–1913) și Barbu Nemțeanu (1887–1919) au murit în tinerețe, sau ca Leon Feraru (1887–1961), au emigrat înainte de a fi pe deplin recunoscuți. Mulți dintre poeții evrei din această generație au admirat poezia lui Heine și i-au imitat amestecul de lirismși ironie, precum și felulsău de a se identifica cu universul biblic și destinul tragic al istoriei evreiești.
Alexandru Mirodan, Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română, 2 vol., Tel Aviv, 1986–1997
A. B. Yoffe, Be-Sadot zarim: Sofrim yehudim be-Romanyah, 1880–1940,Tel Aviv, 1996, rezumat și cuprins în lb.engleză
Henri Zalis, ed.,Contribuția scriitorilor evrei la literatura română, București, 2001
