x
Expulzarea evreilor din Moldova s-a înscris într-un plan mai amplu, echivalentul românesc al Soluției finale, care avea să cuprindă și exterminarea evreilor din Basarabia și Bucovina. Printre alte considerente, planul se baza și pe credința lui Ion Antonescu în victoria finală a armatei germane.
Evacuarea a 45.000 de evrei din Iaşi, la 29 iunie 1941, la o săptămână de la începutul războiului, s-a înscris în planul de ”curățare a terenului” şi eliminarea evreilor din Basarabia, Bucovina şi Moldova. Aceasta a inclus lichidarea tuturor evreilor din mediul rural, încarcerarea în ghetouri a celor de la orașe și trimiterea la închisoare a tuturor celor suspectați a fi activiști ai Partidului Comunist.
Pogromul împotriva evreilor din Iași a făcut parte din acel plan și a fost desfășurat în
perioada 29-30 iunie, ca urmare a ordinelor directe date de Ion Antonescu ca orașul
să fie curățat de toți evreii, și ca orice evreu despre care se presupune că ar fi
deschis focul asupra soldaților români sau germani, trebuie eliminați fără milă.
Înainte de emiterea acestor ordine, s-a ajuns la o înțelegere cu comandantul corpului armatei germane (Wermacht) la Iași, cu privire la metoda care trebuia folosită împotriva evreilor. La 11 iunie 1941, la scurt timp după întâlnirea lui Antonescu cu Hitler, SSI a înființat Secția a II-a, o unitate specială pentru îndeplinirea acestei sarcini. Obiectivul său „oficial” era să apere zona împotriva actelor de sabotaj, spionaj și terorism.
Pe 26 iunie, cu câteva zile înainte de pogrom, tinerii evrei au fost mobilizați pentru a săpa șanțuri uriașe în cimitirul evreiesc. În plus, poliția a cerut populației creștin-ortodoxe să-și marcheze casele cu cruci, pentru a le diferenția de casele evreilor care urmau să devină victime ale unei acțiuni organizate din timp. Concomitent, a crescut agitația antisemită din presa locală, iar poliția a fost inundată de rapoarte de la etnici români care susțineau că evreii semnalau aeronavelor inamice, ascundeau agenți parașutisti și altele asemenea. Apariția acestei psihoze a fost aranjată de Secția a II-a și Eșalonul Special, iar soldații români au început să pătrundă în locuințele evreiești de la marginea orașului, situate în proximitatea locului de campare al armatei. Majoritatea celor care s-au alăturat revoltelor și jafurilor au fost civili care s-au înarmat sau au primit arme, dintre care unii erau foști legionari.
Următoarea etapă de pregătire a masacrului a început pe 27 iunie, când autoritățile i-au acuzat pe evrei de complicitate la bombardamentele sovietice și au fost simulate atacuri false asupra soldaților pentru a crea impresia unei revolte evreiești care, implicit, necesita luarea unor măsuri stricte. În aceeaşi zi, Antonescu, care în cazul pogromului de la Iaşi nu a emis ordine scrise, a transmis prin telefon colonelului Constantin Lupu, comandantul garnizoanei Iaşi, ordinul de evacuare a evreilor din oraş. Înainte de această convorbire se ajunsese la o înțelegere între Antonescu și comandantul corpului armatei germane la Iași cu privire la metoda care va fi folosită.
În seara de sâmbătă 28 iunie ora 21:00, a fost trasă o rachetă de semnalizare dintr-o aeronavă germană deasupra Iașiului, semnalând începutul pogromului. Imediat au început să se tragă focuri de armă pe străzi, din case și de pe acoperișuri, în aproape fiecare cartier al orașului. În aceeași noapte în care unitățile de armată, poliție și jandarmerie declanșau arestările și execuțiile, Antonescu a repetat ordinul care dădea poliției și jandarmeriei autoritate deplină de a jefui, tortura și ucide evrei și de a evacua mii dintre ei pe calea ferată, în sudul României. În același timp, soldați români și germani, unități de poliție și jandarmerie i-au scos pe evrei din case, mulți dintre aceștia fiind torturați și uciși. Cei rămași au fost adunați în mai multe locuri, în primul rând la sediul Chesturii Poliției. Autoritățile acuzau că evreii arestați erau comuniști care i-au ajutat pe sovietici, astfel că aceștia, indiferent de vârstă, au fost arestați.
În dimineaţa zilei de 29 iunie, convoaie de evrei din diferite cartiere ale Iaşiului au fost dirijate spre Chestura de Poliţie, unde la ora 15 a început masacrul în timpul căruia evreii au fost jefuiţi, bătuţi şi ucişi. Supravieţuitorii masacrului au fost duşi la gară pentru a fi evacuaţi, in conformitate cu ordinele date de Ion Antonescu. Evreii au fost înghesuiţi în vagoane de marfă, utilizate pentru transportul de carbid, cărora li s-au astupat ferestrele, atmosfera dinăuntru devenind astfel sufocantă. Acestea sunt condiţiile în care au fost puse în mişcare două trenuri, supranumite „Trenurile Morţii”. În primul tren, care urma să plece în direcţia Călăraşi, au fost înghesuiți 5000 de evrei, din care au supravieţuit 1011, în timp ce dintr-un număr de 2700 de evrei îmbarcaţi în trenul cu direcţia Podu Ilioaiei au supravieţuit doar 700. Principalele cauze ale deceselor au fost asfixierea şi deshidratarea.
Jean Ancel, Toldot ha-Shoah: Romanyah, 2 vols. , Jerusalem 2002
Jean Ancel, "The Jassy Syndrome" in: Romanian Jewish Studies, 1,1 , 1987, 43-46
Final Report of the International Commission on the Holocaust in Romania Wiesel Report, Bucharest, 2004
Radu Ioanid, The Holocaust in Romania: The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944, Ivan R Dee, Chicago,2000, 80-90
Matatias Carp, Holocaust in Romania: 1940-44, Primor Publishing Company,1994, 159-166
Matatias Carp,Cartea Neagră, vol.2: Pogromul de la Iaşi, Bucureşti: Dacia Traiana, 1948, 64
https://www.inshr-ew.ro/holocaustul-in-romania/
