x
Până la mijlocul secolului al 19-lea, evreii din Principatele române s-au ocupat în principal cu comerțul, meșteșugurile, arenda și împrumutul de bani cu dobândă. În același timp, diversele restricții impuse evreilor de către autoritățile române, devenite din ce în ce mai severe spre sfârșitul secolului al 19-lea, i-au împiedicat să se angajeze în domenii precum agricultura, serviciile publice ș.a., consolidându-le astfel activitatea proprie ocupațiilor tradiționale evreiești. Croitoria ocupa primul loc printre profesiile tradiționale: la sfârșitul secolului al 19-lea existau 9.215 de croitori evrei în România, cel mai mare grup de meșteșugari evrei, reprezentând aproximativ 40% din total croitorilor din întreaga țară. Cizmarii erau al doilea grup ca mărime și, deși au constituit doar 15% din totalul acestei ocupații la nivel de țară, evreii erau majoritari în orașele mari precum Iași.
Cei mai mulțiartizani evrei își vindeau singuri propriile produse. Cu toate acestea, existau și afaceri cu caracter strict comercial, cum ar fi magazinele de îmbrăcăminte pentru femei și bărbați. Pe străzile Bucureștiului, Iașiului și altor orașe, existau un număr mare de astfel de magazine, cele mai multe fiind deținute de evrei. La sfârșitul secolului 19, în Româna existau 148 de magazine, dintre care aproximativ 57% erau de acest tip. Unele au supraviețuit pentru puțin timp, altele au prosperat și proprietarii lor au deschis noi sucursale. În 1904, 21,1% dintre comercianții din România erau evrei, iar în orașe precum Iași, Botoșani și Dorohoi aceștia constituiau majoritatea.
O altă meserie tradițională evreiască a fost ceasornicăria, iar la începutul secolului 20 existau 462 de ceasornicari evrei în România, aproximativ 65% din totalul producătorilor de ceasuri din țară. Magazinele de ceasornicărie făceau parte, de obicei, din magazine de bijuterii, multe dintre ele aflându-se în București pe strada Carol.
Alte categorii specifice erau reprezentate de meșteșugarii și comercianții al căror trai era legat de tipărirea și comercializarea cărților. Una dintre primele librării deschise la București în anii 1860 a fost Librăria universală și academică a anticarului Aron Zwiebel de pe strada Zlătari, unde cărțile erau cumpărate din vest pentru a înzestra Biblioteca Națională din București. În a doua jumătate a secolului al 19-lea au apărut și prosperat presele tipografice care aparțineau evreilor, iar la începutul secolului 20 tipografiile evreiești puteau fi găsite în toată România. Prima tipografie a fost înființată la Craiova în 1846 de către Iosif Samitca. O altă profesie legată de tipărire a fost fotografia, gen de afacere care a înflorit în principal la Iași, care a fost un centru pentru tipărirea cărților poștale color.
În ce privește bunurile de ocazie și antichitățile, evreii au monopolizat piața. Când o nouă piață de vechituri s-a deschis în 1878 în Piața Herescu (acum Piața Sfânta Vineri), toți deținătorii de tarabe erau evrei. Centrul de antichități al Bucureștiului se afla pe strada Patria, în magazinele hotelului cu același nume, iar pe strada Popa Lazăr se afla o mare piață de mobilă românească.
Acordarea de credite cu dobândă a fost o practică tradițională în rândul evreilor europeni, care a contribuit foarte mult la dezvoltarea economică. Încă din 1812, unsprezece schimbători de bani erau înregistrați în „Breasla jidovilor”, iar spre sfârșitul secolului al 19-lea numărul cămătarilor a crescut.
În ceea ce privește agricultura, evreii din România desfășurau activități în domeniul arendării terenurilor agricole și pădurilor, și în cel al comerțului cu produse agricole. Practicarea arendășiei de către evrei a fost posibilă datorită creșterii producției de grâu pentru export șia avantajelor pe care le aveau asupra populației locale în acest comerț. La începutul secolului 20, peste 60% din pământul din România era închiriat, iar în patru raioane din Moldova, peste 50% din suprafața închiriată era deținută de evrei. De exemplu, compania Fisher Brothers controla aproximativ 60% din moșiile din nordul Moldovei, inclusiv din Botoșani, Dorohoi și Iași. În schimb, în alte județe prezența evreilor în acest domeniu era infimă, mai mică de 2%. În structura aproape feudală a României, evreii au acționat ca intermediari între proprietarii de pământ (boieri) și țărani, și au jucat un rol crucial în stabilirea legăturilor dintre aceste două categorii pe piața urbană în curs de dezvoltare.
