x
În a doua jumătate a secolului al 19-lea, datorită modernizării accelerate din societatea românească, reflectată în diverse domenii precum urbanizarea, apariția unor noi ramuri ale economiei, a industriei și a instituțiilor de creditare, s-au schimbat și domeniile de ocupație ale evreilor.
Evreii erau activi ca antreprenori în toate industriile, unele dintre ele considerate ca fiind progresiste și deschizătoare de drumuri. Cel mai adesea au dezvoltat industrii în domenii în care lucraseră anterior ca meșteșugari sau muncitori, așa că cea mai proeminentă manifestare a progresului în acea perioadă a fost trecerea de la atelier la fabrică.
Unul dintre aspectele mai importante ale procesului de modernizare a României la acea vreme a fost efortul investit în înființarea unor noi industrii. Inițiativele evreilor au fost integrate acestui proces, iar până la începutul secolului 20 în România existau 625 de fabrici, dintre care 146 (aproximativ 23%) erau deținute de evrei.
Contribuția evreilor în industria textilă a fost extrem de semnificativă, dată fiind tradiția acestora în domeniul croitoriei profesionale. De exemplu, în industria postavului, 8 din 14 fabrici erau deținute de evrei și 57% dintre producătorii de pălării erau evrei. Frații Nacht au deschis o fabrică de cămăși la Iași, care în 1890 avea 150 de angajați.
În industria metalelor, dintr-un total de 26 de companii, 9 erau deținute și operate de evrei. Au existat și multe fabrici care aveau legătură cu domeniile agricole, într-o perioadă de implementare a reformelor agrare.
Una dintre caracteristicile definitorii ale României în cea de a doua jumătate a secolului al 19-lea a fost modernizarea orașelor în stil vest-european, în care evreii au jucat un rol important prin dezvoltarea industriei de construcții. În această perioadă a fost instalat iluminat public, s-au amenajat grădini publice și s-au construit bulevarde, iar aceste proiecte au fost predate unor antreprenori privați, mulți dintre ei fiind evrei. Este interesant de menționat că numărul grădinarilor evrei a fost deosebit de mare: la începutul secolului 20 existau 1.896 de grădinari evrei în București, de două ori mai mult decât grădinari români. Grădinarii evrei au funcționat și în Iași, deși în număr mai mic.
Febra construcțiilor din acea perioadă a dus la dezvoltarea accelerată a fabricilor care produceau materiale de construcție. Evreii au fost implicați și în noua industrie a cimentului: în Comarnic, Ernest Manuil a deschis o fabrică de ciment și var în 1887, iar la București, Maurice Blank& G. Cantacuzino au înființat o fabrică de ciment. Existau 54 de fabrici care lucrau la prelucrarea cherestelei, dintre care 21 erau deținute de evrei, o industrie controlată de familia Iuster din Moldova. Evreii s-au angajat și în producerea de var și cărămizi, iar prima fabrică de cărămidă din Bacău a fost construită de VentzelZingher.
Mulți evrei au ales profesii precum construcția de tâmplărie și pardoseală. În 1864, când Ministerul Educației a lansat o licitație de fabricare de mobilă pentru Biblioteca Națională din București, toți ofertanții au fost evrei. Câștigător a fost Iosef Vilman, iar schițele pe care le-a creat au fost păstrate până în zilele noastre. Evreii au constituit, de asemenea, un procent ridicat în rândul florarilor și, până la sfârșitul secolului al 19-lea, aproximativ 50% dintre florari erau evrei.
Produsele din fier, în principal mobilier și alte obiecte necesare municipalităților în planificarea urbană, cum ar fi băncile, felinarele și chioșcurile, erau mărfuri populare la acea vreme, iar 4 dintre cele 6 fabrici din această industrie erau deținute de evrei. Aceste fabrici au jucat un rol important în adoptarea unui stil modern european de către orașele românești. Până în ziua de astăzi se mai pot vedea bănci, stâlpi de iluminat stradal și coloane din fier care poartă sigiliul fabricii lui Leon Abramovici din București, în special în parcul Cișmigiu.
72 din cele 328 de fabrici de chimicale erau deținute de antreprenori evrei, iar 26 din cele 56 care produceau săpunuri aveau proprietari evrei. Dintre fabricile de săpun importante, în Galați erau 3: fabrica de steanărie și săpunarieCazelman, fondată în 1861, fabrica „Apollo” înființată în 1882 și fabrica lui I. Mosner, construită în 1890.
Producția de petrol a fost un alt domeniu la care au participat mulți antreprenori evrei. În 1900, în România funcționau 70 de rafinării de petrol, dintre care 26 erau deținute de evrei. Evreii au fost implicați și în proiecte de foraj petrolier, care au fost derulate în zona Bacău. Încă din 1860, Sheffler a început să foreze câmpurile petroliere de la Valea Arinilor, iar doi ani mai târziu i s-au alăturat și frații Greenberg. Din 1888 până în 1896, în această zonă au funcționat 7 situri de foraj deținute de evrei, și alți antreprenori evrei din acest domeniu, printre care M. Predinger și M. Lazarovici, au activat în zona Prahova.
Cea mai dezvoltată industrie în care au lucrat mulți evrei a fost cea alimentară. O treime din toate afacerile implicate în morărit aveau proprietari evrei. De asemenea, evreii au fost pionieri în producția de apă carbonatată; I. Reicher a înființat o fabrică de băuturi și sodă carbogazoase la București în 1893, iar H. Freier a înființat o fabrică similară la Focșani în 1894. O altă industrie de pionierat a fost cea a conservelor, 5 din 11 fabrici de acest fel aparțineau evreilor, ca de exemplu fabricile deținute de Max Fischer la Galați și Moșe Band la Iași.
Evreii s-au integrat în industrie nu doar ca antreprenori, ci și ca muncitori, iar până la sfârșitul secolului 19 constituiau 17% dintre lucrători și aproximativ 20% dintre ucenici. În unele județe, muncitorii evrei erau majoritari: 63% în Iași, 58% în Botoșani și 53% în Dorohoi. La începutul secolului 20, aceste procente continuat să crească, iar în cadrul acestei industrii incipiente s-au pus bazele unui proletariat evreiesc.
Integrarea evreilor în dezvoltarea instituțiilor de credit din România, care au contribuit în mare măsură la dezvoltarea economică, s-a bazat pe o ocupație tradițională a evreilor - împrumutul de bani cu dobândă. Până la sfârșitul secolului al 19-lea, numărul evreilor care acordau împrumuturi a continuat să crească, și au existat bancheri care au înființat bănci de succes, precum Marmorosch-Blank, Banca Moldovei și Banca Comercială din Craiova.
