Modernismul

Scriitorii evrei au reprezentat o parte semnificativă a avangardeil iterare românești. Spiritul internaționalist al grupuluiși-a promovat apartenența la avangarda europeană, atât în pictură cât și în literatură. Mulți dintre ei au emigrat, în principal înFranța, printre care Tristan Tzara, Benjamin Fondane, Ilarie Voronca, Gherasim Luca și Claude Sernet. Tristan Tzara și Marcel Iancu au fost printre fondatorii mișcării Dada de la Zurich, în 1916.
Poeții evrei raliați a vangardei au contribuit și la editarea revistelor de promovare a mișcării, precum 75HP, Contimporanul, Integral, Alge și unu - cel mai tenace promotor al avangardei românești, editat din 1928 de poetul Sașa Pană.
Poezia românească modernă a recurs destul de frecvent la temede inspirație biblică, în special la Psalmi. Astfel de motive biblice au fost prezente în poezia lui Tudor Arghezi, neevreu, unul dintre marii poeți interbelici. Opera sa a influențat o serie de poeți evrei, printre care Felix Aderca și CamilBaltazar, care au preferat sursele biblice legate de mitologia și destinul evreiesc, IlarieVoronca preocupat de sentimentul de în străinare sau lumea magică aștetl-ului la Benjamin Fondane. Prototipuri biblice pot fi detectate și înlucrările lui Enric Furtună, A. Dominic, Maria Banuşi Marcel Breslaşu, iar referiri la simboluri cabalistice pot fi găsite în opera poetului Paul Păun.
Scriitorii evrei activi în anii 1930 au adus o contribuție remarcabilă la modernismul românesc, printre aceștia numărându-se Paul Păun, Jacques Costin, Sesto Pals, Liviu Deleanu, Mihail Dan și Aurel Baranga. Scriitorii evreide avangardă au fost atrași de stilurile expresionisteși introspective. Tendința lor de a percepe realitatea în mod acut și de a sublinia emoțiile individuale a fost intensificată de sentimentul de alienare ca evrei. Un reprezentant remarcabil al prozei moderniste a fost Max Blecher, ale cărui romane, Întâmplări în irealitatea imediată și Inimi cicatrizate, ambele publicateîn 1936, prezintă un stil extrem de rafinat înfățișând viața interioară și o percepție halucinantă a lumea înconjurătoare.
Mediul evreiesc, zguduit de schimbările care au însoțit capitalismul și modernizarea, s-a reflectat în opera a trei scriitori importanți: Ion Călugăru, Ury Benador și Isac Peltz, primii doi fiind ei înșiși originari din orașele-târg evreiești din Moldova. Ei au dezvoltat reprezentări realiste puternice, adesea cu viziuni expresioniste, ale universului fermecător sau sordid al micilor localități evreiești cum ar fi în Copilăria unui netrebnic (Ion Călugăru, 1936) sau descrieri dure ale orașelor mari și rapace, ca în Calea Văcărești (Isac Peltz,1933) și în Ghetto Veac XX (Uri Benador,1934).
„Ghetoul” evreiesc modern nu apăstrat farmecul mitic al târgului din copilărie, ci a devenit un mediu alienant, distrugând aspirațiile și idealurile, populat de personaje desfigurate de duritatea relațiilor umaneși de pierderea valorilor morale și sufocat de sărăcie.
În tradiția lansată de Ronetti-Roman, mai mulți scriitori evrei au publicat eseuri despre iudaism, despre natura antisemitismului și despre dilemele dublei identități, printre ei, Zissu, Fondane, Relgis, Mihail Sebastian, Aderca și Benador.

Alexandru Mirodan, Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română, 2 vol. Tel Aviv, 1986–1997
Leon Volovici, Ideologie naționalistă și antisemitism: cazul intelectualilor români în anii 1930, trad. Charles Kormos, Oxford, 1991
A. B. Yoffe, Be-Sadotzarim: Sofrimyehudim be-Romanyah, 1880–1940, Tel Aviv, 1996, rezumat și cuprins tot în engleză