x
Declarația Balfour din noiembrie 1917 a dus la creșterea considerabilă a mișcarii sionistă din România. În fiecare localitate în care exista o comunitate evreiască s-au înființat organizații sioniste- totuși, ele funcționau fără coordonare, uneori chiar una împotriva alteia. Elevii și liceenii aveau propriile organizații: "UniuneaTinerilor Sioniști" și "Organizația Sionistă Hașmonea" care funcționau în centre universitare precum București și Iași.
Curentul ideologic dominant până în 1930 a fost cel al mișcării sioniste generală, care inițial se referea la convingerile majorității membrilor organizațiilor sioniste, fără a face parte dintr-o anumită facțiune sau partid.
Primele fracțiuni au apărut cam în același timp, inclusiv un grup al mișcării "revizioniste" fondată în 1925, după prima vizită a lui Ze'ev Jabotinsky în România, un grup al "Poalei Zion" fondat în 1928 și "Mizrachi"; un grup de sioniști religioși care activau în orașele din Moldova.
Mișcarea sionistă din România a înființat o rețea de instituții și organizații sociale pe care le-a pus la dispoziția membrilor comunităților. Activiștii mișcării s-au angajat în educație și formare, creând mișcări de tineret ș iasociații studențești care au desfășurat activități diverse, inclusiv studii pe teme precum istoria poporului evreu, literatura ebraică și evreiască, și istoria sionismului.
Organizațiile de tineret din perioada de pionierat au deținut o poziție importantă în activitățile mișcării sioniste din România, inclusiv "Hașomer Hațair", "Hanoar Haționi", "Gordonia", "Hehaluț", "Beitar", "Bnei Akiva", "Dror" "Habonim". Organizația umbrelă pentru activitățile comune tuturor mișcărilor sioniste de tineret a fost "HeHaluț", care a servit drept centru pentru activitățile emisarilor către Ereț Israel, având autoritate în chestiunile legate de alia.
În anii 1920 au fost înființate fermele "Hehaluț", care au început să pregătească membri ai mișcărilor de tineret pentru eventuala lor plecare în Palestina. În primăvara anului 1925 au fost înființate trei centre de instruire în Moldova, iar întoamna aceluiași an a fost construită o fermă la Iași. Aceste centre funcționau alături de bunurile aflate în proprietatea evreilor. Membrii grupurilor de tineret din România au contribuit la înființarea a zeci de kibuțuri și moșavuri în toată Palestina.
