Acest capitol se ocupă de emigrarea evreilor către și din România, din perioada Imperiului roman până în prezent. Situarea principatelor române la intersecții importante ale rutelor comerciale dintre Imperiul Otoman și Europa Centrală explică prezența evreilor pe teritoriul României.
Până în secolul al 16-lea nu au existat așezări permanente ale evreilor în Moldova și în Țara Românească (principate care, în cele din urmă, au constituit baza României moderne). Acestea au oferit doar rezidențe temporare pentru evreii care erau în trecere prin aceste locuri, călătoriile fiind necesare pentru ocupațiile acestora. Sursele indică faptul că evreii s-au stabilit în Țara Românească începând din a doua jumătate a secolului al 16-lea. Nu există informaţii din acea perioadă care să descrie persecuţii în masă contra evreilor sau pogromuri, în acest sens lumea medievală românească deosebindu-se de cea vest-europeană. Conform mărturiilor istorice, până la 1700 nu au existat acţiuni represive în ţările române, acestea fiind uneori chiar locuri de refugiu pentru evrei, în faţa acţiunilor anti evreieşti care aveau loc atunci în alte părți din Europa.
O situație diferită a existat în Transilvania, unde găsim dovezi ale unei așezări evreiești încă din secolul al 14-lea. Totuși, abia în secolul al 19-lea comunitatea evreiască pe teritoriul României a cunoscut o creștere demografică semnificativă, datorită emigrării masive din Galiția și Ucraina.
În paralel cu emigrarea din străinătate, s-a înregistrat o deplasare tot mai mare a evreilor din nordul țării către sud, spre Iași și Galați. De acolo, evreii și-au continuat traseul către Țara Românească, stabilindu-se în special la București, capital principatelor unite.
Legislația anti evreiască și discriminarea severă de la sfârșitul secolului al 19-lea a declanșat o emigrare masivă a evreilor români spre Statele Unite, Europa de Vest și Ereț Israel. Între1889 - 1914, aproximativ 70.000 de evrei au emigrat, dintre care aproape 90% au ajuns în Statele Unite.
Întimpul perioadei de emigrare ilegală în Palestina (încursul și după cel de-aldoilea război mondial), majoritatea celor aproximativ 400.000 de supraviețuitori români au ajuns înstatul Israel și doar puțini au emigrat în alte țări. Valurile emigrației au continuat pe parcursul secolului 20, până când majoritatea evreilor români au făcut Israelul noua lor casă.