Literatură and Poezie

Literatura este probabil domeniul atristic in România in care prezența evreiască a fost cea mai semnificativă. Primii autori evrei care au scris în limba română și-au publicat opera în a doua jumătate a secolului al 19-lea, perioadă în care apărut și primele creații de valoare artistică în limba română. Până atunci, franceza era limba intelectualilor din România.
Primul scriitor româo-evreu a fost Cilibi Moise, vânzător ambulant care a publicat, maxime pline de înțelepciune și umor popular, care au atras un public larg, care depășea granițele comunității evreiești.
Poeții și scriitorii au început să descrie, în operele lor, viața evreiască din România, în limba română. Primul din această serie a fost Ronetti Roman, care a transformat dilema identității și asimilării evreiești într-un subiect literar.
Printre scriitori evrei de limbă română care s-au făcut cunoscuți la sfârșitul secolului al 19-lea, se numără și Moise Ronetti-Roman, personalitate semnificativă a literaturii române. În eseurile sale, Ronetti-Roman a fost primul care a abordat dilemele identității și asimilării evreiești ca temă literară.
A doua generație de scriitori evrei, afirmată la începutul secolului al 20-lea, cuprinde un număr semnificativ de poeți. Unii, precum Avram Steuerman-Rodion, Avram Axelrad și Enric Furtună, au devenit figuri emblematice în viața culturală evreiască. Unii poeți simboliști, precum D. Iacobescu și Barbu Nemțeanu au murit în tinerețe, sau ca Leon Feraru, au emigrat înainte de a fi pe deplin recunoscuți.
Scriitorii evrei au reprezentat o parte semnificativă a avangardei literare românești. Mulți dintre ei au emigrat, în principal în Franța, printre care Tristan Tzara, Benjamin Fondane, Ilarie Voronca, Gherasim Luca și Claude Sernet. Tzara și Iancu au fost printre fondatorii mișcării Dada de la Zurich, în 1916.
După primul război mondial, numărul scriitorilor evrei de limbă română a crescut exponențial. Unele scrieri s-au concentrat pe teme evreiești, iar altele au abordat tendințe culturale mai largi. Printre cei pentru care temele evreiești au constituit principalele teme se numără Abraham Leib Zissu, considerat o figură fondatoare a acestui gen de literatură. Doi dintre cei mai importanți scriitori evrei, Felix Aderca și Benjamin Fondane, au fost foarte aproape de cercul dominat de Zissu la începutul cariereilor. Legăturile lui Fondane cu Zissu și cu subiecte referitoare la iudaism au rămas puternice și semnificative chiar și atunci când acesta a devenit parte a avangardei literare și după emigrarea în Franța, în 1923. La rândul său, Aderca a rămas și el consecvent în abordarea problemelor evreiești, chiar și atunci când s-a bucurat de un prestigiu notabil în viaţa literară românească.

Scriitorii evrei activi în anii 1930 au adus o contribuție remarcabilă la modernismul românesc, printre aceștia numărându-se Paul Păun, Jacques Costin, Sesto Pals, Liviu Deleanu, Mihail Dan și Aurel Baranga. Reprezentanți remarcabili ai prozei moderniste au fost Max Blecher, Ion Călugăru, Ury Benador and Isac Peltz .
În timpul celui de-al doilea război mondial, scriitorii evrei au fost și ei supuși legilor discriminatorii și amenințărilor cu deportarea și moartea. Pe măsură ce erau împiedicați să publice, unii și-au continuat munca și s-au concentrat mai mult decât înainte pe teme evreiești, sau au ținut Jurnale zilnice. Mihail Sebastian, Emil Dorian, Maria Banuş, au consemnat în Jurnale adevărate mărturii despre viața intelectualilor evrei sub regimul Antonescu, și despre confruntarea comunității evreiești cu amenințările cotidiene de deportare, privațiuni și legi antisemite în cascadă.
În deceniul de după instaurarea regimului comunist, dilemele cu care s-au confruntat scriitorii evreo-români s-au multiplicat. Unii, precum Isac Ludo, Uri Benador, Maria Banuş, Veronica Porumbacu şi Aurel Baranga, nu au rezistat tentaţiei realismului socialist care părea să ofere o soluţie perfectă la dilemele dentitare. Alții au plătit acest angajament cu eșecul artistic, dar cei mai talentați dintre ei au reușit, mai târziu, să se elibereze de restricțiile ideologice și să-și urmeze propria voce.
Evocarea Holocaustului a fost impresionantă chiar și în perioada în care literatura era dominată de ideologia oficială. Trauma pogromurilor și a lagărelor transnistrene sau a celor naziste s-a reflectat în multe opere literare în primii ani de după război, cu realizări deosebite în poezia lui Maier Rudich, Maria Banuş, Ştefan Iureş şi Veronica Porumbacu şi Paul Celan. Holocaustul a fost prezent și în lucrările unor scriitori precum Ieronim Şerbu, Matei Gall, Norman Manea, Alexandru Sever și Virgil Duda.
La finalul anilor 1960, pe măsură ce scriitorii evrei s-au eliberat de restricțiile ideologice, ei și-au îmbrățișat identitatea evreiască și s-au afirmat în prim-planul vieții literare românești. Încercând să reînvie o tradiție, au urmărit conectarea cu trecutul și cu scriitorii evrei interbelici: Fondane, Sebastian, Aderca, Blecher, Peltz, Bonciu și Voronca.
Redescoperirea tradițiilor evreiești este evidentă în lucrările scriitorilor din generația de după război, printre ei numărându-se Alexandru Mirodan, Lucian Raicu, Ovid S. Crohmălniceanu, Vera Călin, Zigu Ornea, Henri Wald și Henri Zalis. Unii dintre autorii evrei au scris memorii excepționale din perioada războiului și a persecuțiilor antisemite. Printre acestea, jurnalul din 1943–1944 Sub camuflaj al Mariei Banuş, publicat în 1978 și memoriile teoreticianul Ion Ianoși, Secolul nostru cel de toate zilele, apărute în 1980.
În această atmosferă, unii scriitori evrei din generația tânără au inițiat un proces de redescoperire a tradiției evreiești. Printre aceștia, Norman Manea, a cărui ficțiune cuprinde reflecții asupra procesului de asumare a unei identități.
Unii dintre scriitorii care și-au pus amprenta în epoca comunistă au publicat cele mai bune cărți după căderea dictaturii. Dintre cei care au rămas în România, Radu Cosaşu a devenit unul dintre cei mai proeminenți, cu cele 6 volume de nuvele intitulate Supraviețuirile, apărute între 2002–2006.
În anii comunismului, și mai ales în timpul dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, un număr mare de scriitorievrei au părăsit România și s-au stabilit în Israel, unde au continuat să scrie în limbar omână. Printre aceștia s-au numărat poeții M. Rudich, Sebastian Costin și EranSela, Shaul Carmel, Solo Har-Herescu, scriitorii Iosif Petran, I. Schechter, Virgil Duda, Alexandru Sever, Andrei Fischof, Bianca Marcovici, Tania Lovinescu, dramaturgul Alexandru Mirodan și alții. Alexandru Mirodan a scris Dicționarul neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română, publicate în 1986 și 1997, o combinație captivantă de știință literară și reflecție personală.

Alexandru Mirodan, Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română, 2 vol. Tel Aviv, 1986–1997
Leon Volovici, Ideologie naționalistă și antisemitism: cazul intelectualilor români în anii 1930, trad. Charles Kormos, Oxford, 1991
A. B. Yoffe, Be-Sadotzarim: Sofrimyehudim be-Romanyah, 1880–1940,Tel Aviv, 1996, rezumatșicuprins tot înengleză
Henri Zalis, ed., Contribuția scriitorilor evrei la literatura română, București, 2001

Citiți mai multe
+