x
În deceniul de după instaurarea regimului comunist, dilemele cu care s-au confruntat scriitorii evreo-români s-au multiplicat.Reintegrarea multor scriitori evrei în viața culturală și promovarea lor pe poziții de prestigiu cultural, au fost obținute în schimbulunui conformism ideologic. Unii, precum Isac Ludo, Uri Benador, Maria Banuş, Veronica Porumbacu, Marcel Breslaşu şi AurelBaranga, nu au rezistat tentaţiei realismului socialist care părea să ofere o soluţie perfectă la dilemele identitare. Alții au plătit acest angajament cu eșecul artistic, dar cei mai talentați dintre ei au reușit, mai târziu, să se elibereze de restricțiile ideologice și să-și urmeze propria voce.
Evocarea Holocaustului a fost impresionantă chiar și în perioada în care literatura era dominată de ideologia oficială. Trauma pogromurilor și a lagărelor transnistrene sau a celor naziste s-a reflectat în multe opere literare în primii ani de după război, cu realizări deosebite în poezia lui Maier Rudich, Maria Banuş, Ştefan Iureş şi Veronica Porumbacu şi Paul Celan, al cărui celebru Todesfuge (Tangoul morții) a fost publicat în limba română în mai 1947, pe când autorul se afla încă la București. Holocaustul a fost prezent și în lucrările unor scriitori precum Ieronim Şerbu, Matei Gall, Norman Manea, Alexandru Sever și Virgil Duda.
La finalul anilor 1960, pe măsură ce scriitorii evrei s-au eliberat de restricțiile ideologice, ei și-au îmbrățișat identitatea evreiască și s-au afirmat în prim-planul vieții literare românești. Încercând să reînvie o tradiție, au urmărit conectarea cu trecutul și cu scriitorii evrei interbelici: Fondane, Sebastian, Aderca, Blecher, Peltz, Bonciu și Voronca. Această acțiune a fost susținută de o tendință similară în literatura română generală, când criticii literari au publicat noi ediții ale operelor acestor scriitori evrei, subliniind caracteristicile evreiești, percepute ca un mijloc de îmbogățire a patrimoniului literar românesc.
Redescoperirea tradițiilor evreiești este evidentă în lucrările scriitorilor din generația de după război, printre ei numărându-se Alexandru Mirodan, Ovid S. Crohmălniceanu, Lucian Raicu, Vera Călin, Zigu Ornea, Henri Wald și Henri Zalis. Unii dintre ei au început să scrie și pentru Revista cultului mozaic, ca act de protest împotriva atacurilor antisemite lansate în anii 1980 în periodicul Săptămîna de către scriitorii Eugen Barbu Corneliu Vadim Tudor.
Unii dintre autorii evrei au scris memorii excepționale din perioada războiului și a persecuțiilor antisemite. Printre acestea, jurnalul din 1943–1944 Sub camuflaj al Mariei Banuş, publicat în 1978 și memoriile teoreticianul Ion Ianoși, Secolul nostru cel de toate zilele, apărute în 1980, cu o abordare frontală a iudaismului și elogierea avantajului spiritual și moral de a aparține unei „minorități”.
În această atmosferă, unii scriitori evrei din generația tânără au inițiat un proces de redescoperire a tradiției evreiești. Printre aceștia, Norman Manea, a cărui ficțiune cuprinde reflecții asupra procesului de asumare a unei identități. Cele mai revelatoare lucrări ale sale în acest sens sunt Octombrie, ora opt (1981) și Întoarcerea huliganului, o excepțională carte de memorialistică apărută în 2003.
Unii dintre scriitorii care și-au pus amprenta în epoca comunistă au publicat cele mai bune cărți după căderea dictaturii. Dintre cei care au rămas în România, Radu Cosaşu a devenit unul dintre cei mai proeminenti, cu cele 6 volume de nuvele intitulate Supraviețuirile,apărute între 2002–2006. Din aceeași generație fac parte și scriitorii B. Elvin și Gheorghe Schwartz și Adriana Bittel.
În anii comunismului, și mai ales în timpul dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, un număr mare de scriitori evrei au părăsitRomânia și s-au stabilit înIsrael, unde au continuat să scrie în limba română. Printre aceștia s-au numărat poeții M. Rudich, Sebastian Costin și EranSela, Shaul Carmel, Solo Har-Herescu, scriitoriiI osif Petran, I. Schechter, Duda, Sever, Andrei Fischof, Gina Sebastian-Alcalay, Bianca Marcovici, Tania Lovinescu, dramaturgul Alexandru Mirodan și alții. În timpul editării revisteil unare Minimum, Alexandru Mirodan a scris Dicționarul neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română, publicate în 1986 și 1997, o combinație captivantă de știință literară și reflecție personală.
Alexandru Mirodan, Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română, 2 vol. Tel Aviv, 1986–1997
Leon Volovici, Ideologie naționalistă și antisemitism: cazul intelectualilor români în anii 1930, trad. Charles Kormos, Oxford, 1991
A. B. Yoffe, Be-Sadotzarim: Sofrimyehudim be-Romanyah, 1880–1940,Tel Aviv, 1996, rezumatșicuprins tot înengleză
Henri Zalis, ed., Contribuțiascriitorilorevrei la literaturaromână,București, 2001
