x
Activitatea economică a evreilor din teritoriile românești reflectă, în multe feluri, geografia și istoria comunității. De la începutul așezării lor în Țara Românească și Moldova, evreii s-au concentrat pe meserii, comerț și finanțe, umplând astfel un vid în Principate, care erau predominant agrare. Aceste profesii corespundeau îndeletnicirilor pe care imigranții le-au avut anterior în țările de origine și pe care au avut posibilitatea de a le continua în alte locuri geografice și medii sociale, păstrând în continuare cultura și moștenirea evreiască.
Această tendință s-a schimbat în a doua jumătate a secolului 19, dată fiind modernizarea accelerată a societății românești. Evreii au influențat aceste procese de modernizare și a existat o legătură strânsă între evoluțiile economice din societatea românească și cea evreiască. Integrarea evreilor în economia românească a influențat, printre altele, diseminarea lor în comunități unde nu mai trăiseră anterior. Astfel, prezența evreilor în anumite zone ale României a indicat dezvoltarea economică a acestor zone. Nu este o coincidență că marile concentrări ale evreilor se înregistrau în orașe dezvoltate din punct de vedere economic, cum ar fi București și orașe portuare precum Galați și Brăila.
În pofida persecuțiilor economice și a restricțiilor de angajare impuse evreilor, aceștia au avut o influență considerabilă în profesiile în care activau. Bancherii, industriașii și antreprenorii evrei au obținut realizări impresionante. Activitatea economică a creat multe puncte de convergență între cele două popoare, dar a provocat și tensiuni. Procesul de modernizare al României nu a ocolit nici societatea evreiască, acesta reflectându-se în secularizarea unor instituții comunitare și în instituirea unui sistem de învățământ modern.
Dacă în viața lor profesională evreii trăiau în ambele lumi, propriile lor comunități funcționau ca un bastion împotriva amenințărilor externe, creat pentru a apăra existența comunității și pentru a asigura bunăstarea membrilor ei. Comunitatea evreiască a fost percepută ca o organizație ai cărei membri aveau interese comune, similare cu alte asociații din România, cum ar fi breslele, care reprezentau diverse minorități și sindicate. În mod asemănător, comunitatea a fost entitatea care a oferit asistență financiară celor nevoiași și educație tuturor membrilor săi printr-un lanț de școli.
Afilierea la comunitate a fost determinată, ca și astăzi, de orașul de reședință, chiar și atunci când într-un oraș existau comunități religioase separate. Comunitatea evreiască a funcționat astfel ca propriul său oraș în cadrul unui oraș, iar această autonomie internă i-a permis să-și păstreze tradițiile sociale, religioase și culturale unice.
