x
În România, ca și în Rusia, dorința evreilor de a emigra, precum și apropierea lor de ideile sionismului și ale renașterii naționale, au fost influențate de factorii religioși, condițiile dure de viață, legislația discriminatorie și lipsurile permanente.
La sfârșitul secolului al 19-lea s-a înregistrat o emigrare masivă a evreilor români în Statele Unite, Europa de Vest și Palestina (Ereț Israel). Între anii 1889 și 1914, aproximativ 90.000 de evrei au părăsit România, dintr-o populație de 200.000. Un număr de aproape 60.000 dintre aceștia au emigrat în Statele Unite, 30.000 în Anglia, iar o minoritate de aproximativ 3.000 de persoane s-a stabilit în Ereț Israel.
Prima dovadă a dorinței evreilor români de a emigra înEretz Israel și de a se angaja în activități agricole s-a manifestat în 1867. Înacel an, doctorul Wertheim, medic evreu din Giurgiu, i-a adresat președintelui Alianței Israelite Universale o scrisoare în care cerea detalii despre planul rabinului Yosef Natonek de stabilire al evreilor în Ereț Israel, solicitând asistență pentru ca evreii români să poată emigra în Palestina.
Cinci ani mai târziu, în 1872, Franklin Peixotto, consulul american la București, a propus un plan de emigrare a 20.000 de evrei, ca soluție la situația lor dificilă de trai. În carteasa "Palestina și România", Haim Zvi Sneersohn, rabin din Ierusalim, a cultivat conceptul de înființare a unui stat evreu în Ereț Israel.
Cam în același timp, în primăvara anului 1873, a fost organizat un grup de 100 de familii în Nicorești, raionul Galați, pentru a emigra în Palestina, dar acest plan nu a fost niciodată pus în practică. Cu toate acestea, șapte ani mai târziu, în februarie 1880, în timpul unei vizite în România, Eliezer Rokach, un tânăr intelectual născut în Ierusalim, a decis să-și realizeze visul de a reconstrui Israelul prin munca agricolă.
În acest scop, el a propus înființarea de asociații pentru a soluționa problema instalării în Israel (YishuvEretz Israel 'al Yede' Avodat Adamah), iar până în vara anului 1880 a și fondat o primă asemenea aosciație în București. În decurs de un an, au mai fost înființate asociații în 30 de comunități.
Membrii Asociației pentru reconstrucția Israelului din Moinești au jucat un rol central în formularea cadrului ideologic al mișcăriiși au declaratcă alia către Ereț Israel simbolizează începutul renașterii evreiești. Ei au folosit argumente care apar mai târziu în cartea lui Leon Pinsker "Autoemanciparea", publicatăîn 1882. În cartea sa, Pinsker a susținu tcă problema evreilor provine din faptul că aceștia nu un teritoriu propriu, iar modalitățile corecte pentru renașterea poporul evreu sunt întoarcerea în Ereț Israel, munca productivă și agricultura.
În timp ce mulți dintre conducătorii comunităților evreiești dezbăteau asupra măsurilor care trebuiau întreprinse, liderii asociațiilor "Yishuv Eretz Israel" și-au coordonat eforturile, propunând convocarea unei conferințe naționale la Focșani, în toamna anului 1881. Conferința de la Focșani, prima conferință sionistă chiar înainte ca termenul "sionism" să fie inventat, a avut drept scop întoarcerea în Ereț Israel și salvarea terenului prin muncă agricolă. În august 1882, Asociația Moinești a constituit primul grup de imigranți (format din 30 de familii, 228 de evrei românidin Moineşti, Focşani şi alte localităţi din Moldova) care și-au îndeplinit visul,părăsind portul Galați cu destinația Palestina. Ei au fondat primele colonii agricole din Ereț Israel: Rosh Pina şi Zichron Yaakov.
