x
La un an după primul Congres mondial sionist (Basel,1897) la a 4-a Conferință națională a ”Hovevei Zion” din Galați (societate care colecta fonduri pentru achiziționarea de terenuri în Ereț Israel), în aprilie 1898 a fosta doptată o decizie unanimă de aprobare a platformei prezentate la Basel. Această decizie a condus la relansarea mișcării sioniste, iar până în 1899 au funcționat 136 de organizații sioniste în România.
Criza economică gravă din 1900 și continua discriminare au condus la un alt val de emigrație din România, cunoscut sub numele de "fusgeyers" (din idiș: emigranți pe jos). Inițiatorii acestei idei au fost meseriașii din Bârlad, care s-au organizat și auhotărât să emigreze în Statele Unite, mergând pe jospână la Hamburg. Mișcarea s-a răspândit rapid în toată țara, iar grupuri similare au fost organizate în Văslui, Iași, Focșani și în alte orașe.
Presa românească a luat act de emigrarea muncitorilor evreiși de daunele provocate economiei țării prin plecarea lor, iar guvernul a trebuit să facă față acestei probleme. Ca de obicei, oficialii guvernamentali au încercat să obțină ajutorul liderilor evrei. Aceștia au fost invitați de către șeful poliției din București și li s-a cerut să semneze o declarație conform căreia evreii din România nu pleacă din cauza persecuțiilor.
Liderii au refuzat să semneze, iar istoricul Moses Schwarzfeld a înmânat prim-ministrului Petre Carp un memorandum în care enumera cauzele reale ale emigrării, menționând că, înafară de criza economică, legile anti-evreieștiși persecuția constantă i-au determinat pe evrei să dorească cu disperare să-și părăsească propria țară.
La al 4-lea Congres sionist organizat la Londra în același an, problema emigrării din România a fost în centrul discursurilor lui Theodor Herzl și Max Nordau; Herzl a avertizat asupra emigrării neplanificate și a învinuit falimentul filantropiilor eievreiești în rezolvarea problemelor naționale de acest gen.
Cu toate acestea, în pofida preocupărilor liderilor sioniști, evreii din România nu au primit niciun sprijin imediat sau asistență, iar emigrarea a continuat. Până la sfârșitul anului 1900, 17.000 de evrei au părăsit România; aproximativ 6.000 dintre aceștia au emigrat în Statele Unite, iar restul în Canada, Anglia și Franța. Plercarea evreilor din România a continuat, iarîn 1914 au emigrat circa 100.000 de persoane, dintre care 75.000 în Statele Unite.
