Evrei români în Israel

În primul grup de evrei care au emigrat din România în Palestina în prima jumătate a secolului al 19-lea, ae aflau aproximativ 1.500 de așkenazi (aproximativ 1.000 dintre ei fiind din Basarabia și Bucovina) și un număr mic de sefarzi care s-au așezat în „orașele sfinte” - vechi așezări evreiești precum Ierusalim, Țfat și Tveria. Aceștia s-au alăturat vechilor yishuv-uri, s-au ocupat cu studiul Torei și au trăit fără colectele societăților de caritate „Haluka”, realizate în străinătate de către emisari speciali trimiși în diferitele lor regiuni de origine. Un număr mic de evrei sefarzi din România au emigrat în Palestina în timpul secolului al 19-lea și s-au alăturat sefarzilor Kolelim (congregații). În același timp, exista și un număr mic de evrei români care își câștigau traiul din meșteșuguri, comerț și alte ocupații.
În următoarea sută de ani, de la începutul mișcării sioniste de la sfârșitul secolului 19 și până la sfârșitul secolului 20, majoritatea populației evreiești din România, aproximativ 400.000, a emigrat în Israel. Considerați ca fiind unii dintre fondatorii statului Israel modern, aceștia s-au stabilit orașe, moșavuri și kibuțuri și au contribuit din plin la dezvoltarea economică și culturală a țării.
Evreii români, împreună cu evreii din Ierusalim care nu mai doreau să trăiască din acte de caritate, au înființat prima așezare agricolă evreiască a Israelului modern, la Petah Tikva, în 1888. Unul dintre acești fermieri a fost Shmuel Miles; venit din Iași în 1875, el a fost printre primii care a cultivat și exportat citrice din Palestina în Europa.
Patru ani mai târziu, evreii din România au stabilit primele așezări evreiești în Rosh Pina și Zichron Yaakov. Mai târziu, ei au luat parte la crearea multor kibțuri și moșavuri, laice și religioase, din nordul țării până în sud. În anii 1920 au fost înființate centre de formare Hehaluț în România, iar membrii acestora au emigrat în anii 1920 și 1930, stabilindu-se în localitățile din Israelul de azi.
După Holocaust, imigrarea în masă din România a fost reluată și, deși nu mai constituia o acțiune de pionierierat ca până atunci, aproximativ 24% dintre imigranții români ajunși în Israel între 1948-1953 s-au stabilit în zone rurale, în așezări agricole de imigranți (moșavei olim). În 15 dintre aceste localității evreii din România erau majoritari. Deși cei mai mulți dintre imigranții din România erau liber profesioniști și comercianțil, in Israel au reușit să înființeze moșavuri prosperi precum Neve Yarak, Adanim și Ben Șemen. De asemenea, ei s-au stabilit în kibuțuri precum Givat Brenner, Ganigar, Yagur și Tirat Țvi, iar unii au fondat kibuțuri noi, inclusiv Ramat David, Reșafim, Șaar Ha Amakim, Maabarot, Givat Haim Ihud, Maagan, Barkai, Nițanim, Nir Yițhak și Nir Am.
Mulți evrei români s-au stabilit și în orașe precum Rișon LeȚion, Petah Tikva, Tel Aviv, Ierusalim și Haifa. Familiile Berger și Segal din România au fost printre cei care au înființat primul cartier din Tel Aviv „Ahuzat Beit”, Reuven Segal construind prima casă la Tel Aviv în 1907. În Haifa, evreii din România au fondat „Ahuzat Herbert Samuel” în 1926. În anii 1950 și 1960, evreii români erau printre întemeietorii unor orașe noi precum Beer Șeva, Nazareth Illit , Așdod, Așkelon, Givat Șmuel (Pineles), Carmiel și Kiryat Ata.
Conform statisticilor de la sfârșitul secolului 20, aproximativ 40% dintre imigranții români erau angajați în domenii științifice și tehnice, aproximativ 15% în profesii liberale, 20% erau funcționari publici, aproximativ 20% lucrau în industrie și construcții și cam 5% în agricultură. Ei s-au integrat cu succes în toate aceste activități și au reușit să se evidențieze inclusiv în domeniul tehnologiilor avansate, căpătând recunoaștere în diverse ramuri ale științei, în drept, securitate, cercetare medicală, mediul academic, cultură și arte. Personalități precum agronomul Aaron Aharonson, frații Ofer, Bruno Landsberg, Uziah Galil și Moshe Schnitzer, au contribuit cu succes la dezvoltea unor domenii importante ale economiei Israelului. Danny Yatom, Aaron Ze'ev Farkash, Moshe Nativ și Mandy Maron s-au remarcat în domeniul securității. În instituțiile guvernamentale locale și naționale, primarii precum Meir Nitzan și Menachem Ariav, dar și reprezentanți precumYitzhak Artzi, Collette Avital, Avraham Poraz și Ilan Galon, au acționat cu onoare în numele cetățenilor lor locali și în Knesset.
Mulți evrei români au câștigat reputație mondială în domenii cultural-artistice. Printre aceștia se numără pictorii Reuven Rubin, Marcel Jancu, Mordechai Liban și Avigdor Arikha, arhitectul Dora Gad și scriitori ca Aharon Appelfeld și Joel Hoffman. Mulți dintre scriitorii care au emigrat din România au continuat să scrie în limba română și și-au publicat lucrările în Israel, iar după 1989 și în România, inclusiv Mirel Bratz, Alexandru Mirodan, Tania Lubinsko și alții. În domeniul teatrului și cinematografiei s-au evidențiat actori și regizori precum Joseph Mundi, Andrei Călărașu, Nicu Nitai, Lia Van Lear (fondatorul Cinematecii din Ierusalim), Leah Koenig, Jacob Bodo, Rami Baruch, Geta Munte , Sandra Sade, Moscu Alkalai, Miriam Zohar și Rozina Cambos.
Dintre personalitățile din România afirmate și recunoscute în Israel în domeniul muzical menționăm: dirijorul Mendi Rodan, compozitorul Arie Levanon (Leon Wasserman), Gary Bertini (Shloyme Golergant), Dov (Dubi) Seltzer, Sergiu Natra, pianista Miriam Resnick Wolf, saxofonistul Peter Wertheimer și tenorul Gabi Sadeh, pentru a numi doar câțiva. În cercetarea academică, istorici precum Michael Harsgor (Goldberg), Zvi Yavetz, Jean Ancel, Leon Volovici, și cercetătorul Cabalei, Moshe Idel sunt doar câțiva dintre foarte mulți alții.