x
În secolul al 14-lea, când s-au înființat Principatele Țării Românești și Moldovei, populația era redusă, iar numărul comercianților și meșteșugarilor era mic. Conducătorii celor două principate erau dispuși să acorde privilegii comercianților străini și meesriașilor, pentru ca aceștia să se stabilească acolo, printre ei fiind și un număr mare de evrei. La vremea respectivă creștea persecuția evreilor în toată Europa Centrală, iar mulți dintre cei care părăsiseră Germania, Austria și Ungaria au găsit refugiu în Moldova și Țara Românească. Le-au fost acordate scutire de impozite, li s-a permis să construiască sinagogi și au înființat centre comerciale, hanuri, fabrici de făină și ateliere în orașe.
Evreii expulzați în 1367 din Ungaria și-au găsit adăpost în Țara Românească. Voievodul Dan, conducătorul Țării Românești între 1383-1386, a fost primul principe cunoscut pentru acordarea de privilegii evreilor. Ca urmare, evreii spanioli din Peninsula Balcanică și cei din vestul Ungariei s-au stabilit în Țara Românească. Unii dintre ei au deținut roluri importante la curțile domnești și au activat ca diplomați.
Primii evrei care au ajuns în Moldova proveneau din Polonia vecină. În cea mai mare parte a existenței sale, principatul Moldovei a fost sub stăpânire străină. Începând cu 1387 Moldova a fost condusă de Polonia, iar din 1453 de Imperiul otoman. Au existat principi care au impus limitări evreilor, ca de exemplu Alexandru Lăpușneanu în timpul primei domnii din 1552-1556 dar, în general, situația acestora a fost bună. Acest lucru a fost vizibil atunci când Bucovina a fost anexată Austriei în 1774 și Basarabia Rusiei în 1812, când evreii din aceste zone au fugit în Moldova, ai căror conducători erau mai toleranți.
Transilvania în timpul Evului Mediu a fost un principat autonom cu un voievod (guvernator) sub suzeranitate maghiară. Până în secolul al 14-lea evreii ajungeau în Transilvania pentru perioade scurte de timp, din motive de afaceri, fără a-și stabili acolo reședința permanentă. Informațiile despre evreii din Transilvania au devenit mai detaliate în secolul al 14-lea, după ce principatul a început să-și consolideze legăturile economice și comerciale cu evreii din Polonia, Țara Românească, Ungaria și Imperiul Otoman. Există surse care indică faptul că evreii s-au stabilit în orașe între secolele 14 -15, iar multe dovezi atestă prezența lor în Transilvania în a doua jumătate a secolului al 16-lea. În 1623, Gabriel Bethlen a invitat comercianții evrei din Imperiul Otoman să dezvolte comerțul în Transilvania, oferindu-le evreilor un statut pentru următoarele două sute de ani, care le asigura libertate religioasă, de mișcare, de reședință și de practicare a comerțului.
