Din generație în generație

În ceea ce privește tradițiile și obiceiurile evreilor din România, acestea reprezintă rezultatul unui proces îndelungat de imigrare a unor grupuri diverse și a schimbărilor de granițe din secolele 19 și 20. Fiecare grup de imigranți a adus cu el rituri și obiceiuri suplimentare, iar comunitățile au fost definite în funcție de țara de origine. Majoritatea evreilor români erau așkenazi, dar existau și comunități sefarde, iar până în secolul al 19-lea chiar și comunități hasidice.
În Moldova, unde evreii au ajuns în principal din Galiția, Polonia și Ucraina, au existat multe comunități așkenaze, iar în Țara Românească au funcționat comunități sefarde cu evrei proveniți din Bulgaria, Serbia și Turcia, care s-au stabilit la București, Ploiești și Craiova, dar și în Transilvania .
Rădăcinile hasidismului din România se găsesc în nordul țării, în Bucovina, nordul Moldovei, Basarabia și Transilvania, acesta coborând treptat spre sud, la Ploiești și București. Au existat mai multe curți și comunități hasidice proeminente, adevărate dinastii ale rabinilor hasidici (Admorim), cum ar fi celebra familie Friedmann, promotoare a hasidismului din Buhuși, și curtea rabinului din Ștefănești.
La sfârșitul primului război mondial granițele României s-au schimbat și s-au adăugat comunități evreiești din teritoriile anexate ale Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, inclusiv din Maramureș și Banat. Astfel, în România Mare erau acum prezente aproape toate grupurilor religioase evreiești din Europa de Est: așkenazi occidentali, hasizi, neo-ortodocși și sefarzi, dar, de cele mai multe ori, nici în interiorul acestor curente nu exista unitate. Comunități de iudaism „modern” au existat în toate marile orașe din România, dar cu anumite diferențe între regiuni.
Deși coexistența nu a fost simplă, liderii comunității au făcut totul pentru a uni evreii și diversele lor obiceiuri sub umbrela comunității evreiești din România
Ceremoniile religioase ale evreilor, fie ca e vorba de ritul așkenaz sau sefard, fie că se desfășurau acasă sau în sinagogă, s-au realizat întotdeauna cu mult fast. Bogăția amenajărilor sinagogilor și decorarea obiectelor sfinte și ceremoniale utilizate în viață de familie este o mărturie vie a diversității grupurilor care au constituit evreimea română și a influențelor reciproce dintre cultura evreiască și cea română.

Citiți mai multe
+