x
Fondatorul ideologic al mișcării sportive naționale evreiești a fost Max Nordau (1849-1923), medic adept al darwinismului social și co-fondator, împreună cu Theodor Herzl, al Organizației Sioniste. Apelul lui Nordau la congresele sioniste de la Basel din 1898 și 1901 pentru crearea unui Muskeljudentum (iudaism muscular), menit a regenera aspectul fizic și caracterologic al evreilor, a avut o semnificație istorică.
Cu toate acestea, chiar înainte de apelul lui Nordau la primul congres sionist din 1898, fuseseră înființate mai multe cluburi sportive evreiești: la Constantinopol în 1895, la București în 1897, la Sofia în 1897 și la Berlin în 1898.
În a doua jumătate a secolului al 19-lea România a cunoscut o îmbunătățire semnificativă a atitudinii față de educație fizică și sport, atât în rândul populației generale cât și al celei evreiești. Prima asociație sportivă românească, Societatea centrală română de arme, gimnastică și dare la semn, a fost înființată în 1867 la București, iar în 1894 a fost înființată, tot la București, prima asociație sportivă evreiască. Trei ani mai târziu, la 1 octombrie 1897, a luat ființă Aurora, Societatea de gimnastică, scrima și lectură. Această asociație a avut o contribuție semnificativă pentru dezvoltarea sportului evreiesc și a devenit un simbol al aspirațiilor evreilor români pentru regenerarea trupului și spiritului.
Congregația Templul Coral a pus la dispoziție asociației Auroreimai multe săli pentru activitățile sale, într-o clădire de pe str. Mircea Vodă nr. 20. Asociația a promovat discipline precum fotbalul, scrima, boxul, atletismul și canotajul, atât pentru bărbați, cât și pentru femei. În plus, aceasta a introdus educația fizică în școlile elementare evreiești și a organizat cursuri de limbi străine, muzică vocală și instrumentală, precum și cursuri de literatură. Deși era o asociație evreiască, Aurora i-a primit pe toți cei care doreau să participe, astfel că în cadrul ei au activat mulți sportivi români. Printre sportivii evrei celebri care și-au început cariera în cadrul Aurorei s-au număratcampionul național la box Motzi Spakov, campionul național la tenis de masă Nicu Naumescu și campioana mondială la aceeași disciplină, Angelica Rozeanu.
Prima societate Maccabi a fost înființată în Româniade cătreactiviștii sioniști din Galați, în 1908. Biroul acesteia se afla în aceeași clădire în care se aflau conducerea organizației sioniste și revista Hatikva, iar pictorul Reuven Rubin, dr. Baruch Zosmer. și Marcu Birenberg s-au numărat printre fondatorii săi.
Mișcarea Maccabi s-a extins după primul război mondial, când au fost înființate cluburi în București, Iași, Brăila, Piatra Neamț, Roman și alte orașe. În câțiva ani, Maccabi a devenit cea mai mare organizație de tineret din România, cu zeci de mii de membri. În acelaşi timp, în Transilvania au fost înfiinţate asociaţii sportive precum Hagibor Cluj, Bar Kochba Satu Mare, Simson Sighet, Kadimah Timişoara, Ivria şi Ahva Braşov.
În 1918 a fost înființată la Chișinău prima asociație sportivă Maccabi, care includea fotbal, tenis de poveste, volei, teatru și muzică. Această creștere rapidă a impus o reorganizare a atletismului evreiesc, iar în 1920 a fost înființat un comitet executiv al Maccabi, care urma să coordoneze activitățile asociațiilor din Regat, Basarabia, Bucovina și Transilvania.
În 1921, la cel de-al XII-lea Congres Sionist de la Karlovy Vari în Cehoslovacia, a fost înființată Uniunea Mondială Maccabi, iar până la izbucnirea celui de al doilea război mondial, România a fost unul dintre membrii est-europeni ai acesteia, alături de Ungaria, Cehoslovacia, Țările Baltice, Polonia, Bulgaria și Iugoslavia.
În 1932, în România existau 75 de asociații Maccabi pentru cultivarea educației fizice și spirituale. Pe lângă activitățile sportive, Maccabi a organizat și centre de instruire pentru tineri sioniști (hachsarot), în diferite locuri din România.
De-a lungul anilor, Maccabi România a organizat numeroase competiții, iar sportivii evrei au participat atât la competiții naționale cât și internaționale. Maccabi București a fost prima asociație evreiască care a trimis un jucător, portarul Samuel Zauber, la Cupa Mondială FIFA din Uruguay în 1930.
În 1932, Maccabi România a organizat Jocurile Maccabiah la Chişinău cu participanţi din Iaşi, Chişinău, Focşani Cernăuţi, Călărasi, Tighina şi Bucureşti. Sportivii au participat la competiții cu discipline precum atletism, volei, fotbal și tenis de masă.
Cele mai importante competiții la care au participat sportivi evrei din România au fost Jocurile Maccabiah de la Tel Aviv, în 1932 și 1935. La prima competiție Maccabiah, organizată la Tel Aviv în 1932, au participat 390 de sportivi din 19 țări. Delegaţia României a cuprins 14 sportivi, toţi din Cernăuţi, printre ei numărându-se Hornik, Rissen, Ella Fischer, Alma Munster și Edi Gaster.
Cea de a doua competiție Maccabiah, din 1935, s-a desfășurat sub umbra din ce în ce mai apăsătoare a regimului nazist din Germania și a reflectat deteriorarea dramatică a situației evreilor europeni. Mulți participanți au rămas ilegal în Palestina după terminarea jocurilor. Competiția următoare, planificată pentru 1938, a fost anulată din cauza amenințării cu care se confruntau evreii din întreaga Europă, iar izbucnirea celui de-al doilea război mondial în 1939 a dus la încetarea activității mișcării Maccabi în Europa.
În 1940, legislația antievreiască din România a pus capăt activităților asociațiilor sportive evreiești. În ciuda acestor măsuri, membrii Maccabi și-au continuat activitățile în mod ilegal, și au organizat grupuri de autoapărare și educație, până când în 1944, odată cu sfârșitul războiului, li s-a permis să-și reînnoiască legal activitățile.
Chiar dacă, la început, regimul comunist din România a permis activitățile Maccabi, în 1948 acestea au fost interzise, ca fiind organizații sioniste.
George Eisen, “The Maccabiah Games: A History of the Jewish Olympics” (Ph.D. diss., University of Maryland, 1979
Jacov Sobovitz, Fragmente din Istoria sportului evreiesc in Romania, Israel, 2021
H. Mairovici, "MUZICA,", Coordonare generală: Acad. Nicolae Cajal, Dr. Hary Kuller, Contribuția Evreilor din România la Cultură și Civilizație, Partea a V-a ARTE, SPECTACOLE, București, 1996, 392-393
