x
Imigrația evreilor în principatele române de la mijlocul secolului 18 până la mijlocul secolului al 19-lea s-a datorat, în parte, modernizării și dezvoltării economice. Creșterea producției agricole a dus la dezvoltarea comerțului național și internațional, precumși la extinderea orașelor ai căror locuitori depindeau de acest comerț, în special în Moldova, cu geografia sa muntoasă dificilă.
În Țara Românească, numărul orașelor a fost mult mai mic, iar suprafața plată a acestui teritoriu a permis o dezvoltare agricolă mai ușoară. În centru se aflau orașele mai mari, în primul rând capitala - București, care a devenitcel mai mare centru urban din sud-estul Europei, după Istanbul. Cu toatea cestea, în zonă nu au apărut orașe noi care ar fi putut atrage populație evreiască.
Situația a fost diferită în Moldova, unde numărul de centre urbane a crescut constant, de la 23 în 1774 la 72 în 1845. Unele se situau în zone muntoase,aproape de rutele de transport dintre Moldova și Transilvania, conectând estul și vestul țării; cu cât era mai îndepărtat orașul de această conexiune, cu atât căpăta mai multă importanță. În același timp, comerțul intern a contribuit la dezvoltarea economiei în Moldova. Orașele care au fost înființate au primit permisiunea autorităților de a deveni zone urbane deschise liber evreilor.
Noii rezidenți evrei din Moldova au jucat un rol important în dezvoltarea acestor orașe. Ei s-au așezat în orașe noi sau au contribuit la extinderea unor sate care ulterior au căpătat un caracter mai urban.
În cele mai multe cazuri, evreii trăiau și lucrau alături de alți locuitori, dar existau și orașe construite (sau reconstruite) exclusiv de evrei. De exemplu Suceava, fosta capitală a Moldovei, își pierduse importanța după ce capitala s-a mutat la Iași, la începutul secolului al 17-lea. Pentru a reconstrui orașul, evreii și armenii au fost invitațisă se stabilească acolo. O situație similară a existat în orașul Tîrgu Frumos, o așezare agricolă cu condiții precare, care nu avea suficienți locuitori.
Evreii din România s-au concentrat în orașe, în principal din cauza interdicției de a se stabili în mediul rural. Cel mai explicit ordin în acest sens a fost dat de Constantin Mavrocordat în anul1782: „Prin urmare, hotărâm ca evreii din țară să poată sta în orașe pe măsură ce se așează ... dar însate nu au permisiunea de a trăi sau de a face cumpărături”.
Această interdicție nu a fost respectată pe deplin, iar încălcările au fost făcute cu cooperarea proprietarilor și a autorităților. Evreii care s-au stabilit în mediul rural au funcționat în principal ca hangii sau cârciumari, dar au avut și alte profesii. Documentele de la sfârșitul secolului 18 și începutul secolului 19 menționează existența evreilor, iar în recensământul realizat în Moldova în 1821, 1009 familii de evrei erau înregistrate în mediul rural. Majoritatea, 206 familii locuiau în orașul Suceava, 155 de familii în Dorohoi, 108 în Botoșani, 93 în Roman, 71 în Iași, 70 în Hârlău, 66 în Vaslui, 64 în Neamț și 63 de familii în Herța.
Stabilirea evreilor în aceste orașe nu era întotdeauna rezultatul unei invitații oficiale, dar în unele cazuri autoritățile permiteau așezarea lor deoarece erau considerați necesari, evreii jucând un rol important în modernizarea localităților respective.
La începutul secolului al 18-lea, Moldova a cunoscut un ritm accelerat de urbanizare, acolo dezvoltându-se orașe precum Botoșani, Bacău, Galați și Roman, localități în care și populația evreiască a crescut. Populația evreiască din Iași, capitala Moldovei, înregistra cea mai mare concentrare de evrei în prima jumătate a secolului al 19-lea.
Un proces similar a avut loc în Țara Românească, dar la o scară mai mică. În ceea ce privește populația evreiască, în afară de vechea și bogata comunitate sefardă din Țara Românească, a existat și o emigrare a evreilor din Moldova. Majoritatea imigranților au venit în marele centru economic al Bucureștiului, care oferea multe oportunități de trai, atrăgând astfel imigranți din multe țări.
