x
Identitatea modernă a evreilor români s-a dezvoltat concomitent cu identitatea românească. Artiștii evrei din România, ca și alți artiști, au călătorit în străinătate pentru a studia și a lucra, în principal la Paris și München, și au fost influențați de tendințele artei europene, precum arta academică, romantismul și patriotismul.
Perioada de la mijlocul secolului al 19-lea din jurul anului de referință „1848” a jucat un rol crucial în istoria picturii românești, oferind ocazia de afirmare pe linia artei europene moderne, dominată apoi de arta academică și de un impuls romantic înrădăcinat în valori egalitare și patriotism. Printre cei mai de seamă reprezentanţi ai acestui moment esențial din istoria culturii române secolului al 19-lea s-au numărat Teodor Arman, Mişu Pop, Ion Negulici, Constantin Daniel Rosenthal şi Barbu Iscovescu. Ultimii doi, evrei au jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din Principatele Române.
Lupta pentru emancipare a evreilor din România a început în timpul Revoluției de la 1848, iar doi dintre cei trei artiști care s-au angajat în pregătirea simbolurilor revoluției au fost evrei. Constantin Daniel Rosenthal și Barbu Iscovescu, alături de Ion Negulici au fost numiți „Pictorii Revoluției”. Iscovescu a creat steagul tricolor cu sloganurile sale, „Justiție-Frăție”, iar Rosenthal a pictat „România revoluționară” și „România rupându-și lanțurile”. Angajamentul lor față de revoluție și soarta lor comună tragică- arest și moarte în închisoarea pentru Rosenthal și exil pentru Iscovescu, a simbolizat o epocă idealistă în care s-au unit dăruirea artistică și acțiunea social-politică.
Odată cu înăbușirea revoltei, situația evreilor s-a deteriorat din nou, iar guvernul a le-a refuzat în continuare emanciparea colectivă. În aceste condiţii, artiştilor evrei care, la fel ca toţi evreii români până în 1919, erau consideraţi străini, le era greu să se identifice cu cultura care îi respingea. Astfel, generația de artiști evrei care s-a născut în a doua jumătate a secolului al 19-lea, printre care Nicolae Vermont, Arthur Mendel și Salomon Sanielevici, a fost mai puțin implicată în politica românească. Ei au studiat la Munchen și Paris, și-au petrecut o parte din viață în străinătate, iar lucrările lor s-au raliat principalelor mișcări artistice ale epocii lor.
Amelia Pavel, Jewish Painters in Romania 1848-1948, Editura Hasefer, București, 2003
