x
Primele semne ale modernizării și secularizării comunității evreiești din România au apărutîn a doua jumătate a secolului al 19-lea, sub influența mișcării Haskalah (Iluminism), care a fost răspândită de tinerii intelectuali și cărturari, originari în principal din Galiția ș iBasarabia, care au pus bazele instituţiilor comunitare şi culturale evreieşti. Mulți intelectuali evrei au fost, de asemenea, proeminenți în mediul cultural șiștiințific românesc mai larg, printre care Iuliu Barasch, Benjamin Schwarzfeld și fiii săi Moise și Wilhelm. Acești intelectuali, care fuseseră educați în universități europene sau seminarii rabinice, au contribuit la modernizarea culturii și educație ievreiești.
Odată cu modernizarea societății românești, a doua jumătate a secolului al 19-lea a marcat și apariția intelectualilor evrei în elita vieții culturale și științifice românești. Limba română a devenit limba formelor seculare de cultură, atât în presa evreiască, cât și în literatura, istoriografia și studiile evreiești. Unii dintre acești intelectuali, Moses Schwarzfeld mai ales, au cercetat și au scris despre istoria evreilor români, iar printre primii filologi și lingviști români s-au numărat Moses Gaster, Heinrich Tiktin și Lazăr Șăinean, care au adus contribuțiii nestimabile acestui domeniu.
Întrucât primele universități din România au fost înființate în a doua jumătate a secolului al 19-lea, primii oameni de știință, inclusiv evrei, au fost educați înuniversități europene. Dr. Iuliu Barasch, care și-a luat doctoratul în medicină la Berlin, a fost numit profesor la școala de chirurgie din București în 1855, devenind primul evreu care a predat la o universitate românească. Barasch a fost primul dintr-un lung șir de oameni de știință evrei din România și redactoru al publicației Isis Natura, prima revistă de știință populară din România.
David Emmanuel și-a luat doctoratul în matematică la Universitatea Sorbona în 1879 și a devenit profesor la Universitatea din Bucureștiși la Școala Politehnică. Lazăr Edeleanu, care și-a luat doctoratul în chimie la Berlin în 1887, este cunoscut ca primul cercetător care a sintetizata mfetamina, fiind considerat fondatorul industrie ipetrochimice din România.
După al doilearăzboimondial, evreii au participat la dezvoltarea cercetării fundamentale și aplicate în România. Înainte de acesta, cercetarea științifică de bază era efectuată în principal de universități, iar abia la sfârșitul anilor 1940, în cadrul Academiei Române au fost înființate institute de cercetare științifică de bază și aplicată în matematică, fizică, chimiefizică, mecanică și energie.
Din anii 1960 a fost declanșat un proces din ce în ce mai accelerat de „naționalizare” a organelor de partid și de stat prin îndepărtarea evreilor din pozițiile de conducere. În același timp, un număr semnificativ de intelectuali evreiși-au putut continua munca, unii dintre ei devenind proeminenti în domeniile științei și culturii. Lingviștii Alexandru Graur, Jacques Byck, Iancu Fischer, Henri Wald, Solomon Marcus șiistoriculliterar Paul Cornea au dobândit un renume remarcabil, iar Nicolae Cajal, medic și specialist în cercetarea virusologiei, a fost ales membru al Academiei Româneîn 1990, iar în 1994 a devenit vice președintele acesteia.
