România este o entitatea dministrativ-teritorială relativ nouă situată în regiunea în care se intersectează Balcanii cu Europa Centrală și de Est, Marea Unire din 1918 fiind procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în cuprinsul aceluiași stat national. Interacțiunea dintre diferitele culturi și influențele care s-au manifestat în această zonă au determinant caracterul evreimii românești. Pe de altă parte, date fiind răsturnările istorice și schimbările de frontieră pe care România le-a experimentat în secolele 19 și 20, orice încercare de a delimita și de a defini spațiul geografic specific și cronologia evreimii românești poate ridica probleme.
Comunitatea evreiască din România s-a format și modelat cu preponderență în cursul secolului 19. La înființarea statului național român, după primul război mondial, populația evreiască a ajuns la 756.000 de locuitori provenind din provinciile istorice unite: Basarabia, Bucovina, Dobrogea, Banat și Transilvania, inclusiv regiunile Maramureș și Crișana. Aceasta a condus la faptul că, în perioada interbelică, România avea, raportat la mărime, a treia comunitate evreiască din Europa, după Polonia și Uniunea Sovietică.
Această expoziție prezintă comunitățile evreiești care au trăit în teritoriile care au aparținut României între cele două războaie mondiale, chiar și când frontierele s-au schimbat, incluzând și referințe la originile comunităților evreiești din zone care nu aparțineau României înainte de primul război mondial. În ceea ce privește comunitățile de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial până în prezent, referințele sunt la frontierele actuale ale României.
Expoziția este structurată în jurul a șapte unități tematice care se circumscriu în două cercuri, fiecare capitol exprimând un aspect central al vieții evreiești. Primul cerc – alcătuit din trei capitole – acoperă aspectele istorice ale relațiilor adesea duale dintre creștini și evrei: pe de o parte, atitudinea religioasă și politică intolerantă față de evrei și, pe de altă parte, cooperarea fructuoasă în plan economic, cultural și artistic. Al doilea cerc – constituit din următoarele patru capitole – descrie impactul acestor relații asupra evreilor, în încercarea lor de a se integra în societatea generală, păstrând și cultivând în același timp identitatea lor evreiască cu toate elementele sale – tradiție, limbă și cultură.
Criteriul de selectare a exponatelor nu este enciclopedic, ci urmărește să prezinte povestea evreilor din România dintr-o perspectivă cât mai diversă. Selecția evenimentelor, a personalităților și lucrărilor a fost realizată în încercarea de a prezenta numeroasele fațete ale vieții evreiești în România, varietatea identităților și legătura lor cu cultura României, fără a ignora expresiile flagrante de discriminare și persecuție pe care evreii români le-au îndurat în diferite perioade istorice.
Fiecare capitol prezintă subiectul în ordine cronologică, conducând vizitatorul de la începutul comunității evreiești din România, prin lupta pentru drepturile civile, spre mobilizarea mișcării sioniste și apoi către avangarda în artă. Dintr-un alt punct de vedere, fiecare capitol se va ocupa de evreii din România în Israel și în întreaga lume. Oamenii, viața și preocupările lor sunt prezentate prin intermediul documentelor, al cărților și muzicii, al artelor plastice și cinematografiei. În prezentarea unor puncte de contact și, uneori, de confruntare între cultura evreiască și cea română, expoziția ridică probleme legate de imigrație, rasism, antisemitism, multiculturalism, toleranță și coexistență, teme care sunt la fel de relevante pentru timpul nostru.
Colecțiile publice din România și Israel, precum și cele private care aparțin unor evrei români din întreaga lume reprezintă sursele pe care le folosim în asamblarea acestui mozaic fascinant. Deoarece unul dintre obiectivele principale pe care le-am stabilit pentru noi înșine este să prezentăm bogăția, varietatea și specificul vieții evreilor români, compusă dintr-o varietate de puncte de vedere, prezentăm evenimentele cu ajutorul documentelor, al obiectelor, ilustrațiilor, lucrărilor de artă sau al fotografiilor, filmelor și muzicii. Toate acestea se fac în încercările de a surprinde, pune în lumină și oferi o nouă viață unui capitol important din istoria poporului evreu.
Primele trei capitole au drept temă diverse aspecte istorice, definind natura comunității evreiești compusă din grupuri diverse, formate datorită imigrării în România din țările vecine, evenimentele istorice și schimbările teritoriale pe care România le-a trăit în diverse perioade; dorința evreilor de a se stabili pentru totdeauna în România și dualitatea relației dintre creștinii majoritari și minoritatea evreiască.
Următoarele două capitole se referă la profesiile evreilor, care le-au permis să trăiască în cadrul comunității și să lucreze în afara ei, precum și la viața comunității evreiești. Al șaselea și al șaptelea capitol se concentrează pe întâlnirile culturale dintre cele două popoare și pe diversitatea fertilă pe care aceste întâlniri o produc, manifestată în limbă, literatură, teatru, muzică și arte vizuale.